Viaţa şi cariera marelui tenor slătinean Antonius Nicolescu, transpuse într-o carte
Antonius Nicolescu s-a aflat, din nou, la Slatina, locul său natal. De data aceasta, cu prilejul lansării cărţii despre viaţa şi cariera sa. Apărută în condiţii grafice excepţionale, cartea cuprinde zeci de fotografii-document, mărturii, amintiri şi interviuri despre personalitatea tenorului slătinean Antonius Nicolescu, stabilit în prezent în Germania, dar care nu şi-a uitat şi renegat originile.
Evenimentul de la Biblioteca Judeţeană a strâns laolaltă oameni de cultură slătineni şi nu numai, directori de instituţii, precum şi prieteni şi apropiaţi ai cântăreţului de operă.
Iniţiativă editării acestei cărţi aparţine Asociaţiei „Ecologia Bunului Simţ”, al cărei preşedinte este scriitorul şi jurnalistul Dumitru Sîrghie.
„Această carte constituie un proiect finalizat, dat la cheie, proiect pe care eu, ca preşedinte al Asociaţiei «Ecologia Bunului Simţ», l-am şi coordonat. Au ostenit esenţialmente la el soţia mea Elena, care semnează această carte, şi fiul meu Dragoş care a cules, a tehnoredactat şi a făcut tot ce trebuie. Amândurora le mulţumesc. Mulţumesc, de asemenea, lui Andi Barcan, tipograful şi editorul acestei cărţi. Mulţumesc, de asemenea, lui Vlad Iovu, Ducu cum i se mai spune, care a a vut un rol important în spatele frontului şi care, drept să vă spun, este un tip incomod, dar eficient. Vă mulţumesc dumneavoastră că sunteţi aici şi, nu în ultimul rând, mulţumesc primarului Emil Moţ, care prin instituţia primăriei ne-a înlesnit financiar acest proiect. Astăzi nu a putut să vină, are treabă cu poporul. O personalitate de rangul lui Antonius Nicolescu este o sursă inepuizabilă pentru orice cronicar, ziarist, profesor şi o revelaţie pentru orice slătinenan care vrea să cunoască valorile morale şi profesionale ale acestui oraş. Şi să ştiţi că avem destule, dar nu le cultivăm. Ne plângem că nu avem puncte de reper pentru tânăra generaţie debusolată de politicianismul de tarabă care se practică azi, dar aceste valori morale există. Trebuie doar să facem un pas către ele. Antonius Nicolescu, iată, a venit acasă să sărute pământul ţării sale şi să demonstreze că înainte de a fi un bun european este mai întâi un bun român”, a spus Dumitru Sîrghie.
Despre ideea de la care a luat naştere această carte a vorbit autoarea Elena Sîrghie: „Pe când lucram la volumul «Povestiri slătinene», l-am cunoscut pe domunul Vlad Iovu, care mi-a povestit despre două case, două imobile încărcate de istorie din oraşul nostru: Casa «General Călugăru», de pe strada George Poboran numărul 29, pe care o înnobilează astăzi cu familia sa şi Casa numărul 40, de pe strada Ionaşcu, unde şi-a petrecut copilăria şi tinereţea alături de verişorul şi de prietenul său Antonius Nicolescu şi de ceilalţi membri ai celor două familii de basarabeni stabilite în ultimul refugiu în Al Doilea Război Mondial. M-am bucurat şi m-am entuziasmat peste măsură pentru că eu despre Antonius Nicolescu nu aflasem decât din cele câteva rânduri care se află şi le găseşti în monografia Liceului «Radu Greceanu», pe care artistul nostru l-a absolvit şi pe care îl reprezint şi eu astăzi. Iar Ducu mi-a încredinţat, ulteriror, câteva fotografii şi câteva programe ale reprezentaţiilor artistului nostru la Opera Naţională. Atunci, bucuria a fost fără margini, şi vă spun cu toată sinceritatea. Am reuşit, astfel, să scriu în volumul «Povestiri slătinene», o povestioară de o pagină şi un pic. În anii următori i-am cunoscut pe Toni şi pe soţia sa Barbara, o nemţoaică românizată, zic eu, vreo 80 la sută, şi mă bucur mult, mai întâi cu ocazia aniversării a 50 de ani de la absolvirea Liceului «Radu Greceau». Apoi a venit ideea lui Ducu de a cuprinde într-o carte viaţa şi activitatea artistică a lui Antonius Nicolescu. Vă spun, nici nu am stat pe gânduri pentru că eu chiar cred că avem nevoie ca de aer să ne promovăm, să descoperim valorile comunităţii, să le promovăm şi să ne mândrim cu ele astfel încât să facem din ele adevărate modele pentru tinerii noştri, pe care mâine ne vom baza”.
În afară de convorbirile cu maestrul, autoarea a desfăşurat o laborioasă muncă de cercetare aşa încât toate faţetele vieţii şi carierei lui Antonius Nicolescu să fie elocvent înfăţişate.
„Vara următoare, Antonius mi-a adus documente, fotografii, mărturii ale carierei sale şi dimensiunii sale artistice incontestatbile, iar în primăvara anului trecut am mers chiar în Germania cu ocazia căsăstoriei fiicei cea mare a soţilor Nicolescu. L-am cunoscut, cum se spune, la el acasă. Am stat de vorbă, am lămurit aspecte din viaţa sa personală şi din cariera sa. Am primit alte mărturii, unele şterese de praf atunci şi parcă odată cu mine le redescoperea şi Antonius Nicolescu. Şi am reuşit, zic, eu să realizez această carte. Şi la capătul acestui drum ce aş putea să-mi doresc, decât ca lectura acestei cărţi să vă bucure, iar eu să vă conving încă o dată că trebuie să ne mândrim cu Antonius Nicolescu pentru că ne-a reprezentat cu cinste şi cu talentul său, a dus numele oraşului nostru în Europa şi în lume şi să vă asigur încă o dată, chiar dacă mă repet, că oriunde s-ar fi aflat şi oriunde s-ar afla nu ne-a uitat şi nu neuită aşa cum veţi găsi şi în această carte şi îi mulţumim”, a adăugat Elena Sîrghie.
Vizibil emoţionat, maestrul Antonius Nicolescu le-a mulţumit prietenilor şi apropiaţilor pentru cuvintele frumoase adresate şi a spus că se simte măgulit de faptul că a fost acceptat în nucleul valorilor slătinene.
„Eu am crezut că rezist la privirile multor popoare unde am cântat, dar privirile românilor, slătinenilor mai ales, văd că mă răscolesc. Mulţumesc colegilor mei, mulţumesc tuturor celor care au venit la această întâlnire şi profesorilor mei care au venit. Eu vă mulţumesc din tot sufeltul. Sunt foarte răscolit de onoarea pe care mi-aţi adus-o şi mi-aţi făcut-o de a mă face nemuritor în oraşul meu. Nu sunt un vorbitor, nu sunt un orator vestit. De aceea, vă rog să mă scuzaţi şi vă mulţumesc din tot sufletul”, a spus marele tenor.
Lansarea de carte a fost ilustrată cu secvenţe vizuale şi muzicale decupate din viaţa marelui tenor slătinean. Intervenţiilor prietenilor şi invitaţiilor au alternat cu momente muzicale de excepţie susţinute de formaţia Quartet Band, Cornel Popescu şi maestrul Ion Creţeanu. Evenimentul a fost moderat de directorul Bibliotecii Judeţene Ion Minulescu Olt, Florian Cîrstea. Evenimentul s-a încheiat cu o sesiune de autografe oferite de celebrul tenor şi discuţii într-o atmosferă frumoasă, cei prezenţi depănând amintiri despre frumoasa legătură de prietenie pe care o au cu maestrul Antonius Nicolescu şi felicitându-l pe acesta.
Antonius Nicolescu, mesagerul culturii noastre peste hotare
Cunoscut publicului meloman internaţional ca un solist de excepţie, tenorul Antonius Nicolescu a întruchipat cu strălucire şi virtuozitate mari personaje ale operei, intrând cu brio în selecta galerie a interpreţilor memorabili ce au făcut istorie în acest domeniu de elită.
Antonius Nicolescu s-a născut pe 7 august 1946 (naşterea fiind înregistrată pe 17 august) în oraşul Slatina. A urmat cursurile Şcolii Ionaşcu şi apoi Liceul „Radu Greceanu”, iar între anii 1964 şi 1971 a fost student la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti.
A cântat alături de nume mari ale scenei lirice româneşti, nume precum Octav Enigărescu, Nicolae Herlea, Nicolae Florei, Elena Cernei şi Eugenia Moldovan.
În 1977, a emigrat în Germania şi a fost cunoscut în toată lumea. De la Opera Naţională din Bucureşti, artistul slătinean a ajuns pe scene ale operelor din toată Germania, dar şi din Belgia, Luxemburg, Franţa, Italia, Norvegia, Finlanda, Olanda, Japonia. A fost elogiat, apreciat, aclamat şi aplaudat furtunos, dar, din păcate, cariera sa, în plină ascensiune, a fost oprită din motive de sănătate.
Antonius Nicolescu nu a uitat, însă, niciodată Slatina. După Revoluţie, a venit în fiecare an acasă, iar în 1998 a primit titlul de „Cetăţean de onoare” al municipiului Slatina.
