Apariţia UNPR şi frăţia sa cu PDL a fost o poveste urâtă. Cu vorbe grele şi injurii aruncate din multe părţi, cu multe declaraţii şi comunicate de presă toate încheiate la fel: cu promisiunea că nu va mai exista împăcare. Iată-i acum împreună, alt semn, dacă mai aveam nevoie, că în politică e posibil orice şi nu ar trebui să ne mire dacă, după 9 decembrie, vom avea o majoritate formată din PDL şi unul sau mai multe partide din USL. Nu m-ar surprinde dacă „interesul naţional” ar lua din nou calea guvernării alături de foştii tovarăşi sub aceeaşi minciună imbecilă a grijei pentru popor.
UNPR nu are capital electoral semnificativ. Nu l-a avut niciodată! Cu excepţia câtorva locuri, unde reţelele şi relaţiile de interese ale unor baroni pot cântări în balanţa alegerilor, UNPR nu a prins niciodată la popor. Era şi greu! Ce şi cine să prindă?! O adunătură de personaje dubioase, controversate, mulţi dintre ei acţionari la diferite societăţi, sugative ale banului public, indivizi fără carismă, aplomb care, în lipsă de zvâc, îşi dădeau ochii peste cap la trei secunde şi aveau pretenţia ca asta să te dea pe spate. Îmi e destul de neclar de ce ar avea nevoie PSD de o asemenea alianţă, acum că sunt în glorie, chiar dacă pot întrezări unele argumente. Îmi este, însă, suficient de clar să văd că, poziţiile unor fruntaşi social-democraţi, extrem de vizibili pe ecranul televiziunilor naţionale, arată că protocolul recent semnat nu împărtăşeşte nici unanimitatea invocată, nici simpatia faţă de trădătorii din partid. O greşeală care i se va reproşa crunt lui Ponta dacă lipeala va da chix.
Pentru USL, pierderea de imagine din cauza alianţei conjuncturale şi atât cu UNPR nu va fi imediată. Este puţin probabil ca susţinătorii Uniunii să strâmbe din nas la UNPR după ce au acceptat, cu dragă inimă se pare, PC. Vor fi ceva momente mai delicate în campania electorală pentru „greii” progresişti, în marea lor majoritate cu pete şi pe oricine va pune Oprea pe listă, acela va deveni un punct slab. Nu cred că-i va fi confortabil lui Valeriu Steriu, fost preşedinte al Comisiei prezidenţiale pe agricultură, să vorbească oltenilor despre programul de guvernare USL şi din nou despre „interesul naţional”, după ce au propovăduit măsurile „minunate” ale Guvernului Boc sub tutela lui Traian Băsescu… Sau poate mă înşel!
Problemele cu adevărat delicate şi periculoase pentru USL ar putea să apară imediat după alegeri existând posibilitatea fragmentării coeziunii interne a Uniunii. Cine garantează că parlamentarii UNPR, aleşi pe listele USL, nu mai întorc o dată armele (nici nu mai ştiu pentru a câta oară!), eventual mai trăgând nişte colegi după ei şi-i asigură o altă majoritate confortabilă lui Traian Băsescu?!
Nu am nici un dubiu: vor fi, cu siguranţă, noi dezertări în tabăra UNPR, curând, în această toamnă. Este un partid care a primit la grămadă senatori şi deputaţi, mulţi dintre ei nu se vor mai regăsi pe liste. Aceştia vor căuta orizonturi mai luminoase şi nu vă miraţi dacă îi vedeţi pe listele lu’ domnu Dan de la OTV. Multă dramoletă, căci taberele deja sunt suprapuse, cu toată dispariţia discretă la acel moment a celor doi preşedinţi UNPR, Marian Sârbu şi Cristian Diaconescu, oameni apropiaţi preşedintelui. Au rămas, însă, baroni cu importante legături cu PDL, îmi vine în minte Culiţă Tărâţă, ales la Neamţ pe listele PDL într-o alianţă locală, dar şi fostul primar al Craiovei, Antonie Solomon, acum coleg cu rivala sa, Olguţa Vasilescu. Şi câţi ca ei…
În sfârşit, UNPR este acum parte din USL… V-am mai spus! Suntem o ţară veselă…
