Vă dau nişte nume. Şi prenume. Fiţi atenţi aici! Concentraţi-vă: Mihai Niţă, cel care a avut Slatina în „custodie” şi degeaba pentru noi, slătinenii, care a sărit rapid dintr-o barcă în alta, de la PD la PC, fără regrete, fără remuşcări, fără să-l doară capul. Vă mai amintiţi?! E cel care a votat pentru tăierea pensiilor şi salariilor! Acum vrea din nou! Daniel Bărbulescu. Băiat bun, cândva... până a dat de bine! De foarte mult bine! Asta şi altele l-au umflat şi dezumanizat. Până într-atât încât rar mai iese pe străzile Slatinei care l-a făcut deputat. Şi el a recidivat. A trecut de la PD, din nou, la PSD! Şi el vrea din nou! Şi el a votat pentru tăierea pensiilor şi salariilor.
Carol Kovacs. Profesor de informatică, respectabil, dar mult prea întârziat pentru politică. A trecut de la PNL la PDL pentru o candidatură pe Colegiu 1 Senat, ratată în 2008. Nici acum nu i se potriveşte. Radu Ioniţă. Fost membru PSD, trecut PD. A mimat o candidatură pentru primărie, va face la fel şi pe Colegiul Slatina. Bogdan Apostoliceanu. Fost pesedist, „mare” pedelist. Şeful poştaşilor se visează şi el deputat de Slatina. Dar postaşii slătineni sunt puţini şi nici nu-l prea iubesc. Valeriu Steriu. Fost, fost şi iar fost. Unde a fost puterea acolo şi Vali. Idem tovarăşul lui, Ion Toma. Fericitul posesor al unei firme cu lucrări de sute, da, sute milioane de euro din rectificările bugetare cu dedicaţie făcute pentru domnul senator şi firma sa. Nu că alţii nu ar păpa din banul public…, dar măcar ăştia nu trag cu dinţii să rămână senator. Ar mai fi… Deocamdată atât.
Deci… de ce să mă deranjez?! Cam cum ar fi să mă duc să-i votez din nou pe Niţă şi Bărbulescu?! Să le dai iar un colegiu pe această planetă mi se pare cam mult, o cruntă bătaie de joc. La fel şi cu ceilalţi… Să-l pui pe Apostoliceanu să candideze e ca şi cum l-ai pune pe Dan Bălăşescu. Ar fi mai cinstit aşa… Abia aştept să iasă la rampă şi vedetele de la PPDD. Deocamdată, candidaturile nu au fost anunţate. E posibil să mai apară personaje inedite, altele să mai dispară. Toţi oricum îşi sparg capetele pentru un colegiu, se luptă, se ceartă, îşi fac vânt dintr-un colegiu în altul. Noi, ca alegători, constatăm că doar suntem mereu şi mereu pe ultimul loc. La locale, am votat. Am avut de ce şi cu cine… Ceilalţi candidaţi oricum au fost o glumă. În al doilea rând, după opt ani de primărie ştiam că tot primarul o să iasă. Mai greu, dar i-a ieşit…
Acum e acum, la parlamentare. Why bother?! Nu mai vreau spectacole cu cântăcioşi! Şi nici parlamentari doar pentru ei şi neamul lor. Vreau şi pentru neamul nostru. Se poate ?! Offff… În fapt, boala e aceeaşi. Ei pur şi simplu nu înţeleg lucruri simple: de exemplu că trebuie să ne reprezinte acolo unde i-am trimis. Pe noi, ca electori. Nu pe ei, pe tovarăşii lor şi doar pe ale lor afaceri. Asta trebuie să fie singura lor menire dacă vor în parlament, la primărie sau la Bruxelles. A fost aşa până acum? V-a reprezentat cineva? V-a bătut cineva la uşă? V-a întrebat cum să voteze când au fost momente importante? V-au întrebat când au schimbat partidul? V-au argumentat de ce? V-a întrebat când a furat, când a făcut trafic de influenţă, afaceri cu statul şi banii lui, comerţ cu zahăr şi cereale din afară, când s-a pitit de Justiţie sau, culmea, când a apărut vreun penal? V-au întrebat de sănătate, de iniţiative legislative, de şcoli şi de profesori, de parcări, de şomaj de infracţionalitate? Daţi-mi un nume! Eu nu-l ştiu… Şi mai spuneţi-mi de vizitatorii colegiilor şi ai căsuţelor poştale în ultimii patru ani. Ca noutate a acestor alegeri remarc turnători ai Securităţii, preşedinţi de partid în filialele din teritoriu, dar şi pe liste şi câţiva analişti care îşi vor adjudeca colegiile sigure pentru ei. Beautiful! La 23 de ani după Revoluţie, mărturisesc, e un adevărat pas înainte. Securitatea, ca poliţie politică, candidează şi deţine şefia unor filiale, Apostoliceanu e la mine în colegiu, înţeleg că mai sunt pe listă şi ceilalţi traseişti. Cine îi votează, îi şi merită! Cu vârf şi îndesat!
