Vi l-aţi putea imagina pe Attilla Hunul, în loc să cotropească jumătate din lume cosând goblenuri şi gătind gulaş?! Nu cred… Vi l-aţi putea imagina pe Hitler vorbind despre toleranţa rasială, frăţia între popoare şi prietenia faţă de evrei, transformând camerele de gazare în cămine culturale?! Nu cred… Vi l-aţi putea imagina pe Stalin desfiinţând gulagurile şi făcând în locul lor discoteci?! Nu cred… Vi l-aţi putea imagina pe Ion Iliescu cântând „Imnul golanilor”?! Nu cred… Dar pe Emil Constantinescu în timp ce duhăneşte mărturisind adevărul despre Ţigareta 1 şi 2?! Nu cred… Vi l-aţi putea imagina pe Crin Antonescu sculându-se la ora 7, fără să fie somnoros ori morocănos, dar mergând regulat la parlament unde ar avea luări de cuvânt coerente, altele decât Băsescu şi băsiştii?! Nu cred… Vi l-aţi putea imagina pe Victor Ponta alături de Traian Băsescu vorbind amândoi despre înţelegerea şi cooperarea reciprocă, pacea şi prietenia între premier şi preşedinte spre binele poporului?! Nu cred… Dar pe Vâlcov primar alături de Mitrache city-manager?! Nu cred… Vi l-aţi putea imaginea vreodată pe Marius Oprescu făcând campanie cot la cot cu senatorul Toma?! Nu cred… Dar pe Paul Stănescu cu Vali Steriu?! Nu cred… Vi l-aţi putea imagina vreodată pe Nelu Ciugulea prieten cu Gigel Ştirbu în cuget şi simţiri fără şuturi pe la spate şi ranchiună?! Nu cred… Dar o solidaritate a presei locale regăsită într-un cotidian neaservit nimănui?! Nu cred…
Ei, bine, tot aşa, nici eu nu mai ştiu unde să caut poporul român. Fiindcă nu mai ştiu ce-l uneşte. Ca într-un turn Babel modern, dezbinarea le-a luat românilor tot! Le-au fost încurcate limbile şi nu se mai pot înţelege unul cu altul, nu mai pot comunica unul cu celălalt, nu mai au nimic în comun. Suntem doar nişte grupuri care susţinem, nici noi nu ştim exact pe cine şi de ce, unde vrem să ajungem şi ce ne dorim. Am ajuns să fim împrăştiaţi nu numai în afară, ci şi în propria noastră ţară. Îl întrebi pe politician, de oriunde ar fi el, ce vrea şi ce năzuieşte, iar el îl răspunde că doar îţi vrea binele. Vă imaginaţi că aşa este?! Nu cred… Mai binele la noi a juns să se traducă cam aşa: e clar pentru toată lumea că toţi ne mint şi sunt hoţi, dar bătălia se duce în jurul ideii care e hoţ mai mare. În final, hoţia unuia sau altuia ajunge să fie considerată o calitate doar pentru că este mai mică decât hoţia adversarului. După alegeri ne vom bate din nou cu pumnul în piept că „hoţul” nostru a înfrânt. A înfrânt pentru că e un „hoţ” mai mic sau pentru că a fost mai iute de mână?! Vă imaginaţi alegeri corecte, fără furtişaguri la urne şi vot cumpărat?! Nu cred…
Nimic nu ne mai uneşte! Nici măcar Ziua Naţională… totul ne separă. Nu mai eşti român dacă nu eşti uselist sau băsist… Nu mai eşti român, eşti regăţean care-l consideră prost pe ardelean sau ardelean care-l dispreţuieşte pe moldovean ori moldovean care-l consideră necizelat pe oltean. Nu mai eşti român, eşti pro sau contra Antena3… Nu mai eşti român, eşti pro sau contra Nicoletei Luciu… Nu mai eşti român, eşti pro sau contra UE, Barosso, Reding, Macovei, Kovesi, Morar sau Pivniceru…
Şi, mai presus de toate, eşti pro sau contra celui de lângă tine! În funcţie de ce opinii are vis-a-vis de ale tale… Suntem doar pro sau contra a ceva, orice o fi şi cu cât putem înjura mai mult şi mai gros pe cel de lângă noi, cu atât suntem mai mulţumiţi, mai băgaţi în seamă, mai răsplătiţi. Cineva se bucură totuşi că am ajuns aşa! Cineva trage foloasele pentru că noi nu învăţăm să găsim ce ne uneşte, nu ce ne dezbină… Priviţi în jurul vostru! Nu se poate să nu-i vedeţi! Şi sunt doar ce se vede. Mai mult decât atât, nu pot! Dincolo de bani, funcţii, putere, privilegii, avere şi partidul din care fac parte când vor ei şi cât vor ei. Vi i-aţi putea imagina altfel?! Vi i-aţi putea imagina fiind oameni?! Nu cred!
