Să facem o lejeră trecere a ce se mai întâmplă şi vehiculează prin Parlament. Remarcăm, „plini de optimism şi fericire”, că în următoarea legislatură vom avea cu 50 bucăţi parlamentari mai mult. Ura! Că are sens… zic eu. Ce „ţară săracă”, ce „recesiune”, ce „pe marginea prăpastiei”, ce „fundul sacului”. Ne-au explicat cum vine altgoritmul cu sporul parlamentarilor. E strâmbă rău… E aceeaşi explicaţie dată la şcoală de profesor copiilor când încerca să explice numerele negative şi zicea aşa: „copii, dacă în clasă sunt trei elevi şi cinci dintre ei ies afară, mai trebuie să intre doi, ca să nu fie nimeni”… Tot aşa şi în Palment. Dacă acum avem 471 de parlamentari, ar trebui să plece 500 dintre ei şi să nu se mai întoarcă niciunul să ajungem la ceva pozitiv. În fine, o să mai ducem în cârcă vreo 50 în plus, că de-aia avem cârca tare! Ce mai contează 50 de parlamentari în plus, când alţi doi parlamentari, bronzaţi ereditar şi cu mare dragoste de români, vor să golească puşcăriile. Că o să fie de lucru… Şi de lucru a tot fost… Nu aşa intens, mici ghiduşii pre-electorale. Adică se împart colegii, că de, nu se face ca ei cu familiile de la „paşopt” să rămână fără colegii, mai depun câte o moţiune inofensivă respinsă cu pliciul de muşte, mai dau o tură mică pe banii noştri prin străinătate, mai vorbesc discuţii despre Constituţie pe care 95 la sută dintre ei nu ştiu s-o găsească nici pe internet, se ameninţă unul pe altul cu plângeri şi alte chestii de genul acesta. În sfârşit, toate, lucruri definitorii pentru starea naţiunii. Legi? Ce legi? A, ei sunt un organ legislativ? Păi să ne bucure că nu dau legi, că dacă ar mai începe să dea şi legi ne-ar lua dracu cu totul!
Ce loc fain, Parlamentul acesta… În care nişte umbre, cărora le e teamă să nu calce pe bec şi să nu ia vreo măsură nepopulistă, umblă mai mult pe holuri, până la bufet şi înapoi, când se lipesc de telefoanele mobile sau de tablete, laptopuri, în căutarea unor site-uri cu mai mult de doi „X”, dar mai puţin de patru. Ce mai… Fain loc, Parlamentul acesta. Cred, singurul loc din România unde angajaţii se duc cu plăcere la slujbă atunci când se duc şi nu fac grevă parlamentară.
Dar ce aflăm? Un fior rece trece prin Parlament şi firul roşu al telefonului direct cu cine ştie, cunoaşte. Se apasă tasta 3 şi… Nu, nu se poate! Incredibil! Un zvon mai teribil decât un împrumut la bancă, mai îngrozitor decât luările de cuvânt ale unora ce sunt acum ce nu sunt de fapt şi nu vor fi „never”, o posibilitate mai cumplită decât o soacră nervoasă, un zvon mai negru decât viitorul României… Brrr, imposibil, dramatic, nebunie, dezastruuuu! Există posibilitatea ca unii să nu pupe şi să mai pupe Parlamentul!!!! Potenţii noştri cei mai cei, locali, simbolul nostru judeţean, Alfa şi Omega, ba chiar şi Gama şi Delta în judeţ, titan al doctrinei lipsite de conţinut, mai profund decât Ceahlăul, mai cunoscut decât Insula Mare a Brăilei, acest erou care se sacrifică pentru noi şi noi ne crucim de ce a făcut, ce face şi ce spune el, acest „ecce homo” să rămână pe dinafară?!
Nuuuuuu… Nu-ţi întoarce, Doamne, faţa de la noi! Suportăm orice, dar nu, să nu-l avem pe „zeul” nostru în Parlament! Aşa ceva nu se cade, nu se poate, se duce ţara de râpă şi asta, Doamne, n-o să negociem! Să fie clar! Chiar dacă în mintea şi în sufletul multora dintre diriguitorii noştri, patriotismul şi naţiunea şi-au dat duhul demult şi degeaba întrebăm: încotro, boieri dumneavoastră? Pe 9 decembrie e posibil să nu votăm pentru că nu avem ce vota. Şi totuşi… Trăiască victoria în alegeri!!! Hai ai noştri, care or fi ei…!
