UNPR! Fu când mai la dreapta, când se duse către stânga, tipic pentru un partid ameţit, în căutare de os de ros. Interesele fiind clar aprobate, nu văd de ce li s-ar putea acorda clemenţă! Candidatul parlamentar, că despre el este vorba în politica de actualitate a zilelor noastre, nu este sau, cel puţin, nu ar trebui să fie ca un pariu pe anumit cal de curse ori o speculaţie a unor acţiuni pe bursă în speranţa că acestea vor creşte şi după vor veni şi dividendele grase. Votul înseamnă un mandat de patru ani, care implică responsabilităţi. Numai că, la noi se poartă încă treaba asta cu păcăleala, altă socoteală: m-ai votat, te-am păcălit, eu îmi văd de interesul meu, tu îţi vezi de treaba ta… Ne mai vedem, din când în când, dar rar, până în apropierea viitoarelor alegeri, când vă caut eu, că iar am nevoie de voi. De ce cred unii că li se cuvine, din nou, chiar dacă au fluturat când cravata roşie, când interesul naţional?! Am să nominalizez clar şi am să o spun direct: de ce Valeriu Steriu şi nu Virgil Delureanu, că amândoi nu încap în aceeaşi oală nici dacă ar fi echipe de dublu pe un colegiu… Să vedem ce avem… Când Valeriu Steriu a fost ales prima oară senator de Olt pe listele PSD, Virgil Delureanu i-a făcut campanie electorală, Steriu şi-a declinat mandatul lui Toma, gurile rele spun că nu moca… Când Steriu a vrut iar parlamentar de Olt, iar pofta i-a fost satisfăcută, Delureanu iar i-a făcut campanie, a fost chiar responsabil cu funcţia şi capul din partea partidului pe Colegiul 4-deputaţi, a tras de l-a găsit bâţul pe zonă, a jurat pentru Steriu că e băiat bun şi zona va avea de câştigat, iar Steriu a ieşit parlamentar de Olt din nou. N-a dansat decât o vară cu pesediştii olteni şi după ce a ieşit Ponta preşedinte „a traseizat” cu alţii ca el, la UNPR. Acolo unde şi de unde a avut mare grijă de „interesul naţional” alături de „guvernarea băsistă”. Atât de mare a fost grija că, în afara descinderilor inopinate (sub mantia deghizărilor lui moş Tărâţă) de la APIA, n-a mai avut timp să presteze nimic. Solicitat, extrem de solicitat şi cât a ocupat funcţia de preşedinte al Comisiei de Agricultură iniţiată de Traian Băsescu, evident, tot în „interes naţional”. Dacă-l întrebi pe domnul Steriu ce a făcut dânsul pentru colegiu, bilanţul va fi unul cu multe numere. De-aia nici primarii zonei nu-l mai vor acum, impus iar, pe uşa din dos pe listele USL, că aşa-i când s-o împărţit norocul. Delureanu era la lucru… Făcea campanie partidului, ţinea primarii aproape şi încerca să-i mai ajute, cât de cât. Era timpul în care PSD se afla în opoziţie, deputatul Vali Steriu era la guvernare…
Acum, domnul Steriu vrea iar! Tot la Olt, că unde-i mai sigur decât în prima organizaţie de două ori la rând, locale şi referendum, la nivel de ţară?! De ce să nu?! O, ba da! Mai ales că legătura domnului deputat cu primarii din zonă este înţeleasă de dânsul, potrivit afacerilor din agricultură, cam aşa… Tu pariezi pe un cal, apoi dacă vrei să iei loc în tribună, iei, dacă nu, nu! Ce ştie calul de tine?! Câştigă, ai câştigat! E aproape imposibil să pierzi când roibul e de rasă, pur sânge, perfect antrenat, asudat, de aceea şi mereu victorios.
Primarii nu-l mai vor pe Vali Steriu. Nu sunt nici nedrepţi. Sunt însă pur sânge, de rasă, bine antrenaţi, munciţi zi lumină, de aceea şi mereu victorioşi. Are vreun merit în câştigarea mandatelor lor domnul Steriu, aflat în campania de la locale la Făgăraş, să scoată primari UNPR?! Dar Virgil Delureanu, omni-prezent în colegiu, trăgând cot la cot cu primarii pentru mandatul acestora şi primul loc al organizaţiei pe ţară?! Cert este că pe domnul deputat nu pare să-l deranjeze vocea primarilor, suverani prin drept cinstit câştigat, în colegiu! Nu pare să înţeleagă un lucru foarte simplu: nu mai este dorit! Nu că nu ar avea cum... Spre deosebire de alţii, în aceeaşi situaţie. Pentru că, în esenţă, ca să înţelegi că eşti prost, trebuie totuşi să-ţi meargă mintea!
