Numai azi nu e duminică! Şi duminică suntem aşteptaţi la urne… E referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu… Să recapitulăm ce avem şi cum stăm: prag de participare de 50 la sută plus unu pentru validare, un preşedinte suspendat, impopular (sondajele de opinie arată că doi din trei români sunt nemulţumiţi de activitatea lui, deci dispuşi să-l demită), istoricul alegerilor care spune că prezenţa la vot se învârte în jurul a 50 la sută din numărul total de alegători regăsiţi în listele electorale, plus boicotul pedeliştilor care mută centrul de greutate al votului pe pragul de validare. Aşadar… Opţiuni de comportament: 1- sunt ferm anti-Băsescu, deci mă duc şi votez „Da” la referendum; 2 - ferm pro-Băsescu, deci nu mă duc la vot; 3 - parţial anti-Băsescu, deci penalizez USL, mă duc şi votez NU.
În concluzie, electoratul s-ar împărţi cam aşa: 1-scepticii; 2-dezamăgiţii; 3-dezinteresaţii. Să-i luăm pe fiecare! Scepticii nu au avut niciodată încredere în Traian Băsescu. Nici atunci când acesta atingea cotele sale maxime de popularitate şi făcea băi de mulţime. Sunt cei fermi anti-Băsescu şi reprezintă mai mult de patru milioane de oameni. Sunt, probabil, cei ce au votat în 2004 cu Adrian Năstase, Mircea Geoană şi Crin Antonescu în 2009, azi susţinătorii USL. Dezamăgiţii au votat împotriva demiterii lui Traian Băsescu în 2007, cu Traian Băsescu în turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2004, tot cu el în prezidenţialele din 2009 şi l-au părăsit câteva luni mai târziu, în momentul tăierilor salariilor şi pensiilor. Aceşti oameni nu au votat, însă, niciodată PDL. Ei au fost mai degrabă susţinătorii PRM, PNG, se regăsesc azi în electoratul PP-DD, sau nu au un partid favorit. Dezinteresaţii sunt cei care nu şi-au exprimat niciodată prin vot părerea despre preşedintele suspendat, cei care nu participă de fel la niciun fel de alegeri, au opţiuni atunci când sunt întrebaţi, dar acestea sunt doar şi strict la nivel declarativ, nu au încredere în niciun lider politic, fie că vine de la PDL, PSD, PNL sau altă zonă. Ei bine, aici e aici! Această parte a electoratului, cu un comportament politic vulnerabil, uşor greoi sau deloc influenţabil, apatic dar atipic, absolut imprevizibil, extrem de greu de controlat, poate fi cheia referendumului. Ei pot decide soarta acestuia, ei au reprezentat miza războiului mediatic şi a luptei de comunicare în toată campania electorală. Ei reprezintă cheia succesului USL, care trebuie să aducă la vot mai mult de jumătate dintre ei şi să spere că nu şi-au schimbat, între timp, opţiunea. Dezamăgiţii rămân, în egală măsură, o speranţă şi pentru tabăra pro-TB, aceasta mizând pe faptul că nu vor ieşi la vot nici de data asta sau vor vota împotriva demiterii preşedintelui. Pe care dezinteresaţii l-ar putea totuşi demite, dacă USL a conştientizat importanţa lor şi a învăţat cum să comunice cu ei.
Duminică, „ce fini”! Într-un fel sau altul, măcar referendumul… Asta dacă vrem şi noi acelaşi lucru! Dincolo de tot ce-a fost şi va să mai fie, am un singur regret! Că prin organizarea scrutinului nu este nicicum posibil un vot de blam pentru ambele tabere. Nu este nicicum posibilă desfiinţarea codoaşelor, paiaţelor, epavelor din politica românească. Anularea votului avantajează USL, iar neprezentarea îl avantajează pe Băsescu. Mai spun şi că, în opinia mea, indiferent de rezultat, de fapt Traian Băsescu va pierde în urma acestui Referendum într-un fel sau altul, aşa cum am scris deja. Mergeţi duminică la vot şi puneţi-l pe Traian Băsescu acolo unde consideraţi că îi e locul… Aveţi convingerea fermă că nu declanşaţi sfârşitul lumii!
