Se spune că fiecare om are preţul lui. În funcţie de poziţia pe care o ocupă, de caracterul său, de circumstanţe, de carnetul de partid, de afacerile în care este implicat etc. etc. Şi că nimeni nu este, 100 la sută, incoruptibil. Trebuie doar să găseşti punctul slab! Şi când nu-l găseşti tu, ţi-l dau alţii. E lege, cutumă, adevăr! La unii este dorinţa de îmbogăţire, la alţii vanitatea, la alţii slăbiciunea pentru femei frumoase. Cum spunea Oscar Wilde: pot rezista la orice, cu excepţia tentaţiei! E vremea împărţelilor politice şi a altor patru ani de relaş. Unii spun ceva, alţii vor altceva. Vă surprinde?! Printre candidaţi, (aceiaşi, potenţiali sau mult doritori şi mai mulţi băgători cu preţul lor), există şi politicieni fericiţi! Vă povestesc despre unul de la liberali… Nu spun că nu ar exista şi la colegii din Uniune ori la „Opoziţie”. Despre acesta ştiu, despre el scriu!
Cică liberalii sunt supăraţi! Cum, numai un colegiu?! Al eternului Ştirbu şi 1 Senat al PC, pentru cine nici nu mai contează, că partidul trebuie să bifeze nouă la număr pentru grup parlamentar în Senat, semn că Voiculescu are încredere în USL cât a avut în PSD când a intrat pe liste comune şi după a făcut alianţă cu DA!
În timp ce unii sunt ofuscaţi, alţii, „mari” preşedinţi în organizaţia de la Olt, s-au înfierbântat, la propriu! Se ceartă pe… „dame”! Sunt generoasă şi nu le numesc altfel! Aşa s-au stricat prietenii de ani buni, s-au vândut mijloace mobile şi imobile de zeci de miliarde lei vechi, s-au făcut cele mai ciudate cumetrii politice, inclusiv la starea civilă din judeţ, cele mai „profitabile” tranzacţii pe diverse firme, în care fratele a mimat o opoziţie în timp ce, juniorul a devenit administrator unic, cu puteri depline, la firma unde patronul, parlamentar, acţionar pe şustache, se „lupta” cu frăţia, rubedenie de sânge, „opozantă”. Aşa se întâmplă la liberali, un partid liberal în toate cele, în care prietenii de ieri îşi trag la glezne pentru dame care au destulă experienţă în diversificarea rotirii potenţaţilor vremii. Nu-i bai, la prima mână… La a doua, e însă de gândit! Versate, fetele au şi început să testeze terenul, gata de start, de dezvăluiri „sincere, profund dureroase”, în şuete cu voce tare pe terasă la cafea ori între câteva şedinţe la SPA. Totul regizat, aşa încât să nu iasă în pierdere.
E vremea alegerilor parlamentare, rost de trocuri şi tranzacţii, vremea tranzacţiilor de documente, filmuleţe, stenograme, cu şi despre candidaţi, cu şi despre politicienii noştri consacraţi, vremea bumerangurilor dospite, săgeţilor otrăvite, a surprizelor reciproce, e vremea presei… Cum altfel, decât prin ea?! Primul semnal cert a venit dinspre liberali. Există promisiuni certe şi de la restul… Multe dintre ele erau la stadiul de speculaţii şi nu prea.
„Falit”, neiubit, nemuncit, cumpărat pentru tăcere şi predispus la şantaj. Faceţi cunoştinţă, din nou, cu cei care vor, cu orice preţ, să ajungă, din nou, în Parlament pentru a face… „politică”! Dintre cei ce vor apărea oficial, mai mult de jumătate sunt freelanceri. Opoziţia vă va cruci! Nu că la putere vor fi imaculaţi, nicidecum… Nu că nu ar merita scuipat şi mazilit Patapievici pentru ce a scris în„ Politice”, dar nici nu pot să nu întreb Uniunea: nu faceţi şi voi un duş rece?! Să nu ziceţi că nu v-am spus… Noi am supravieţuit şi lui Năstase şi lui Băsescu pentru că fiecare avem oazele noastre de autonomie privată, nu depindem de voi. Dar voi veţi avea cariere scurte dacă o luaţi pe acelaşi drum. Un duş, rece… Luaţi-o ca un sfat…
