Dacă am fi trăit cu adevărat într-o ţară europeană, ministrul Rus ar fi trebuit să spună care, de la cine şi în ce constau presiunile invocate în stenograme. Mă îndoiesc, însă, că vom afla vreodată, despre toate acestea... Din moment ce suntem în România, spusele din stenograme vor rămâne istorie! La fel şi declaraţiile halucinante ale unui alt fost înalt demnitar cu pretenţii de adevăr în sân. În nesimţire au trecut şi declaraţiile bombă ale fostului premier MRU, rostite în urmă cu câteva săptămâni, pe un post central de televiziune, când acesta vorbea despre şpăgile care s-au dat unor parlamentari pentru ca guvernul său să cadă la moţiunea de cenzură. Era fix momentul în care fostul premier bătea ţara în lung şi-n lat ţinând discursuri pline de morală la întrunirile preşedintelui suspendat, Traian Băsescu. Într-un puseu de ciudată sinceritate, MRU rostea de la înălţimea scenei, în gura mare, că în parlament se practică mercurialul aleşilor: voturi contra bani! A mai spus Ungureanu că a văzut cu ochii lui cum un parlamentar a luat bani de la un altul, pentru a vota moţiunea care a trimis acasă guvernul condus de el?!
Degeaba a fost agasat şi somat fostul premier să spună numele celor doi. Evident, nu a făcut-o! În schimb, are pretenţii... Cere cu năduf ministrului Rus să deschidă gura şi să spună despre lucruri şi fapte pe care el le-a trecut sub tăcere. Degajat, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, domnul Ungureanu a pozat în omul legii şi a dat-o în nesimţire: nu e treaba lui să dea nume, ci a justiţiei, care trebuie să-şi facă datoria... Pe bune?!
Cam atât l-a ţinut dreptatea pe domnul Ungureanu... Până aici a fost momentul său de justiţiar, fals, scurt şi, crede el, cu aplomb.
Evident, ia în calcul că românul are mintea scurtă şi uită repede. Tupeu, ignoranţă sau domnul Ungureanu însuşi are propria-i minte scurtă?! Când gura bate fundul, nu mai poţi pretinde şi nu te mai aştepţi la credibilitate, la seriozitate, la competenţă şi siguranţă. Mai poate fi luat în serios cineva, în ţara asta când vorbim doar ca să nu tăcem sau să jignim?! Lumina nu mai vine de la Traian Băsescu. Cu atât mai puţin de la licuricii Neamţu sau MRU. Lumina nu vine nici de la Palatul Cotroceni, iar la Palatul Victoria, atunci când odăile sunt luminate, e semn că, fie se lucrează, fie se transmit interviuri în direct, fie a venit Crin Antonescu care zice că el nu-i Băsescu, dar face exact ca Băsescu cu Tăriceanu premier: critică Guvernul Ponta, dă indicaţii preţioase şi se bagă unde nu-i de nasul lui că habar nu are! Cum afară e soare şi vara nu-i ca iarna, politicienii noştri, fiinţe vii şi ei, o mai iau şi pe arătură. Nu să constate terenurile pârjolite de secetă. Ci pentru că nu le ies treburile cum vor, când vor, repede şi fără năduşeli.
Azi, cu ei, nici circul nu mai e ce-a fost... La fel şi domnul Ungureanu, care a trecut din Palatul Victoria, direct pe terenul de fotbal unde se înfăţişează public, aruncă cu bombe, apoi se dă drept victimă, crezând că aşa dă pe spate românul sentimental. Acel român care ştie ce e bunul simţ pentru că îl posedă, care ştie întotdeauna când să aprecieze lacrimile pentru că ştie şi când acestea sunt sincere, care ştie şi când să mai dea o şansă cui o merită. Să nu se fi gândit fostul prim-ministru că acelaşi român are şi puterea de a plezni cu coarda sensibilă când simte perfidia ascunsă în spatele ei?!
Întreb, precum tot omul sănătos: aşa vrea MRU să salveze ţara de infractori?! Tăcând?! Şi mai întreb: în acest caz de ce DNA nu s-a autosesizat?! MRU a fost şeful SIE şi premierul României?! Deci... Era mult mai obligat să justifice afirmaţiile făcute. Nu poţi spune că nea Vasile mi-a furat boii de la bicicletă şi să nu arăţi cine-i boul!