Mai ştiţi bancul acela cu cei doi purici care ies dintr-un bar şi se întreabă: să luăm un câine până acasă?! Asta făcu şi MRU! S-a făcut patron de partid şi a ales să intre în politică pe scurtătură. Dacă legea permite, de ce nu?! Nu! Categoric nu, pentru că nu aşa te separi de ceea ce invoci: mizeria politică. În loc să munceşti pentru a construi un partid, preferi a prelua o carcasă goală înregistrată la tribunal. Şi apoi ai pretenţii… Ca Forţa Civică or mai fi. Iniţial, am crezut că e vorba de Forţa Populară a lui Petre Roman. După, m-am dumirit… Un partid înseamnă un număr însemnat de filiale şi membri, dezbateri, implicare, participare activă şi directă a oamenilor care au aderat la el. MRU preferă calea bătătorită a unui partid condus de o mână de oameni (de fapt acesta-i tot partidul), care „ştiu mai bine” ce au de făcut. Sanchi! Fostul premier dă lecţii de morală şi deontologie la televizor, dar copiază, fără ruşine, obiceiurile proaste din politică, pe care le huleşte.
Forţa Civică are paternitatea ei interesantă. Un anume Iuraşcu, persoană ştearsă care a reuşit cândva să facă parte din consiliul de conducere al Convenţiei Democratice. Iuraşcu a avut şi o tentativă de candidatură la alegerile prezidenţiale, dar şi un rol interesant în 2009, în scandalul filmuleţului în care Băsescu lovea cu palma un copil. Adrian Iuraşcu a fost unul dintre martorii identificaţi pe film, dar s-a jurat că nu a văzut nimic. În timpul liber, Iuraşcu este un descurcăreţ om de afaceri, de altfel tipul de om descurcăreţ, cu ambiţii mari, dar şters, fără acea calitate de lidearship. Tranzacţia dintre el şi MRU s-a făcut după premisele nici unul nu pierde. MRU a cumpărat un partid, Iuraşcu o persoană cu notorietate şi vânt în velele de pe Dâmboviţa. Un târg reciproc avantajos. Dacă pentru Iuraşcu a fost o mişcare abilă, pentru Ungureanu, asocierea de indivizi precum Pavelescu, Iuraşcu, nişte Dan Voiculescu mai mici, care nu au prestat în afaceri suficient la început, este de rău augur.
Un început incert şi la Olt, unde pe Forţa Civică se calcă în picioare la cancelaria ei din Bucureşti nume şi prenume care lasă loc de multe, multe speculaţii. La început a dat fugaaaa, Doru Mitrache. Cel care jura credinţă veşnică Partidului Verde şi care a reuşit performanţa de a obţine 1 la sută în alegerile locale, când nenea Doru a vrut să se facă primar. Acum nenea Doru vrea să se facă şi parlamentar… A venit rândul lui Petrică de la Romph, chiar dacă la Forţa Civică se face politică, nu trocuri cu cereale. În primă fază! După, Petrică parlamentarul le face pe toate! Doamne fereşte să ne reprezinte cele două „somităţi” în afaceri! Cu goarna civică prin judeţ umblă şi fostul pedelist Marian Vasile, primar de Studina, care flutură şi o hârtie prin care, zice el, e atestat şef de şef la Olt. Aiureli… Interesant, foarte interesant este totuşi un nume: Florin Mihalache! Personajul în cauză a dus la Bucureşti nişte referinţe în care spune că este om de afaceri în Olt. Numai că în Olt nici dracu n-a auzit de omul de afaceri Florin Mihalache, posesor al unei firme de construcţii, cum s-a auto-prezentat la Bucureşti. De numele şi prenumele Florin Mihalache se leagă un trecut în structurile de informaţii, dacă acesta este personajul. Ar fi un al doilea securist, alături de Doru Mitrache, care doreşte şefia Forţei Civice la Olt. O fi fost el premierul şeful SIE, dar să-i surâdă o conectare politică pe fire roşii ar fi prea de tot!
Să nu-l uităm nici pe fostul prefect de Olt, Octavian Popescu, fost pepededist, care se screme să strângă ceva tovarăşi fără succes în trecutele recente alegeri pentru a descăleca, unde credeţi?! Tot la MRU, la Bucureşti! Vulpi bătrâne, nulităţi volubile strict decorative care vor şi ei în Parlament… Unde-i cald şi bine!
