A căzut ea Roma şi lumea tot înainte a mers. Mai sunt doar câteva zile de campanie. Ducă-se! A fost o campanie de buimăceală. De ambele părţi, cu atacuri şi răspunsuri la atacuri, deopotrivă, cu ai noştri sunt mai buni, ba ai noştri, cu apeluri, multe apeluri la memorie, cu jigniri reciproce, cu minciuni reciproce şi promisiuni la fel. S-a tras tare, pe tot frontul poporului invocat şi para invocat sub ideologia interesului naţional. Brrr… O campanie în care preşedintele suspendat a părut în formă. Efortul preşedintelui are însă şanse minime, infime chiar, de a schimba previzibilul deznodământ: prima şi singura înfrângere a sa. După cum esenţial pentru Traian Băsescu, problema sa fundamentală este că a făcut prea multe greşeli în ultimii trei ani pentru a le putea repara în două săptămâni de campanie electorală. Sau, altfel spus, prin comparaţie cu adversarii săi, deloc imaculaţi la rândul lor, USL nu poate să facă atât de multe prostii încât să schimbe, radical, nemulţumirea publică faţă de Traian Băsescu. Referendumul nu a fost o chestiune de binefacere.
Referendumul pare mai degrabă o chestiune de mobilizare. Argumentez: în timp ce susţinătorii preşedintelui suspendat speră într-un miracol al victoriei prin nevalidare, ajungând să se îndemne către un boicot, susţinătorii Uniunii blamează neprezentarea şi îndeamnă către o prezenţă masivă la vot. Piatra de gâtul lui Traian Băsescu va fi însă roşul! Culoarea care domină întreaga ţară. Ea reprezintă primarii Uniunii majoritare şi ei vor fi actorii cheie ai Referendumului. E simplu de anticipat momentul zero al acţiunii, undeva între orele 19.30-20.30 când, în funcţie de prezenţa la urne până atunci întreaga uriaşă echipă a USL, cu primarii alianţei în rolul primordial vor primi semnalul scoaterii oamenilor la vot. După ora 20.00 vom asista la creşterea participării la urne,în special în mediul rural. O tactică legitimă, mai ales că raţiunea de a exista a activiştilor locali din orice formaţiune politică este aceea a păstrării unei legături directe cu electoratul. Nu spun că, în ambele situaţii, de ambele părţi se poate trece peste limita legii, cu diverse „stimulente” bine implementate în toate campaniile electorale la români: în timp ce unii vor stimula să voteze, ceilalţi o vor face să boicoteze. E vechi păcatul… Cine are aşteptări din rândul democraţilor că, la Olt, cu prima organizaţie PSD pe ţară se schimbă roata, e cel puţin naiv! Că tot trăim în zodia presupunerilor…
Să presupunem că PDL va boicota referendumul, e riscul lor! Să mai presupunem şi că USL va eşua şi cu mobilizarea la vot… Paradoxal, Traian Băsescu pierde şi în acest caz. Se va întoarce la Cotroceni, va rămâne să-şi termine mandatul de încă doi ani(?!), dar cu o conştiinţă încărcată! A 80 la sută, din probabil, voturi valide care nu l-au mai vrut! Cu Parlamentul, Guvernul, majoritatea poporului ostil, ce fel de preşedinte jucător va mai fi, Traian Băsescu?! Unul trist şi izolat care îşi va trimite partidul iremediabil în opoziţie pentru că-l va trage în jos la alegerile parlamentare! Mai are câteva opţiuni: ar putea demisiona sau ar putea să-şi încheie mandatul, ca un iubitor de scaun, exact ceea ce spunea că nu este… Un fel de Mircea Geoană, dar un pic mai norocos! De-o fi una, de-o fi alta, ambele variante sunt, de fapt, înfrângeri… Voi merge la vot pentru a-i permite ieşirea cu fruntea sus! După, nu mă mai duc, însă, la nicio votare! De ce?! Am crezut încă, în naivitatea mea de care sunt singura vinovată, că politica nu este să-l înjuri pe altul, ci să lucrezi împreună pentru cel ce ţi-a dat votul! Aiurea…
