Silicozele, astmul bronşic, bronhopatia cronică obstructivă, discopatia cronică şi hipoacuzia sunt doar o parte dintre bolile cu care s-au ales, după ani de muncă, zeci şi chiar sute de olteni care au lucrat sau lucrează în unităţile industriale din municipiul Slatina. Cele mai multe afecţiuni în 2016 au fost diagnosticate la Electrocarbon SA Slatina. Este vorba de nu mai puţin de 61 de salariaţi care au fost diagnosticaţi de specialişti cu diverse boli profesionale, predominante fiind silicozele. De altfel, silicoza este o boală pulmonară care apare la muncitorii din industria metalurgică ca urmare a inhalării prelungite a pulberilor de dioxid de siliciu. Şi la Alro Slatina, în 2016, au fost înregistrate nouă cazuri de îmbolnăviri profesionale. În total, în 2016, în judeţul Olt s-au înregistrat 77 de cazuri de boli profesionale.
„Boala profesională, conform Legii securităţii şi sănătăţii în muncă numărul 319/2006, este afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă”, a precizat inspectorul şef Cristian Ungureanu, şeful Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) Olt.
Bolile profesionale predomină în rândul bărbaţilor care au peste 15 ani vechime în domeniul metalurgic, categoria de vârstă cea mai afectată fiind între 50 şi 60 de ani, dar au fost şi câteva cazuri de boală care au apărut la salariaţi cu vârste între 28 şi 30 de ani. Deşi unii medici susţin că anumite boli profesionale pot fi descoperite chiar şi la 30 de ani după dobândire, reprezentanţii angajatorilor şi cei ai angajaţilor deopotrivă spun că unele diagnostice ar putea fi inventate. ITM Olt efectuează periodic acţiuni de control ce au ca scop identificarea locurilor de muncă cu risc ridicat de îmbolnăvire profesională.
Pentru reducerea sau evitarea riscurilor de îmbolnăvire profesională, conducerea ITM Olt recomandă angajatorilor să ia o serie de măsuri care constau în: eliminarea noxei profesionale din procesul tehnologic prin înlocuirea substanţelor nocive sau a tehnologiilor nocive cu altele mai puţin nocive sau inofensive; izolarea aparaturii generatoare de noxe (automatizare, cabine speciale, termoizolare); împiedicarea pătrunderii noxei în aerul locurilor de muncă (ermetizare, procedee umede pentru pulberi, ventilaţie locală); diminuarea concentraţiilor noxelor existente la locurile de muncă sub concentraţia maximă admisă sau limita maximă admisă (ventilaţie generală, fonoabsorbţie); împiedicarea acţiunii noxei asupra lucrătorilor sau diminuarea acestei acţiuni prin reducerea efortului fizic, a suprasolicitărilor fizice şi neuropsihice, reducerea duratei zilei de muncă, folosirea echipamentului individual de protecţie; asigurarea alimentaţiei de protecţie şi consumarea acesteia în unitate şi efectuarea corectă a instructajului pentru securitatea şi sănătatea în muncă.
De asemenea, pentru depistarea precoce a îmbolnăvirilor profesionale se impun: supravegherea medicală permanenta prin examinările medicale la angajare, controlul medical periodic şi de adaptare în muncă, prin examenele clinice generale şi de specialitate, examinările paraclinice şi de laborator (determinarea indicatorilor de expunere şi de efect biologic) şi activităţi ce presupun managementul clinic al angajaţilor bolnavi în vederea maximizării capacităţii lor de muncă şi recuperării lor, îmbunătăţirea prognosticului pe termen lung.
