Domnu’ Gigel Ştirbu a început politica mare acum aproape cincisprezece ani. Atunci când s-a lăsat de preoţie. Un gest corect din partea sa, care înţelegea pe la sfârşitul anilor ’90 mersul vremurilor. Niciodată un popă de ţară, d’ăla care pleacă sâmbăta după pomană, cu coşul plin de colaci şi colivă pusă pe staniol, din ultimele provizii lăsate moştenire de răposat, de pe vremea când lucra la IPA, nu va ajunge mare la Bucureşti. Aşa că s-a dezbrăcat. De haine şi de cele sfinte. Devenind comerciant şi politician. A debutat în ApR-ul lui Renică Diaconescu, acolo unde, cât a fost să meargă hardughia, îşi trata şeful ca pe un episcop. Când a fuzionat ceva ce nu mai exista (ApR Olt) cu PNL-ul, s-a făcut liberal. Două pensule galbene pe stânga, una pe dreapta şi gata: dă-i înainte! Cu tupeu. Au venit, rând pe rând, funcţiile de consilier judeţean, de subprefect, de secretar de stat în ministerul gardurilor de cimitir şi al termopanelor de la biserici. Chiar dacă pentru asta şi-a trecut naşul oficial, pe fostul deputat Bobeş, cu un pas mai în spatele lui Tăriceanu. Ce vremuri, ce timpuri, ce poleieli, ce investiţii…
A candidat cu succes la funcţia de preşedinte al PNL-ului de la Olt. A pierdut cu brio. Oarecum demn, ce-i drept, chiar dacă jocurile păreau să-l dea câştigător. L-au mâncat rechinii ca pe o scrumbie de Dunăre rătăcită în apele Mării Negre. De pe această poziţie, de învins, s-a orientat repede: pupând poala unor popi de conjunctură. Unul este Ciugulea de la Olt, altul Crin de la Bucureşti. A făcut marcaj strâns, pe linia lui şaişpe metri, mai bine decât a încercat Steaua în a doua repriză de pe Stamford Bridge. Şi, uite aşa, a ajuns din nou deputat, într-un parlament unde e ca la CAP, atunci când toată lumea vine la depănuşat porumbi.
Şi nu s-a oprit aici. Camera Deputaţilor, analizându-i traiectoria, l-a ales să fie preşedinte la Comisia de Cultură. Poate o fi mai bun decât Cărtărescu, Liiceanu, Pleşu, căci altfel nu se ajungea până acolo. Din Dobrun, în Parlamentul României. Mai întârzie puţin cu doctoratul pentru că, de când cu plagiatul unuia, trebuie măcar să schimbi alineatele din lucrare. Poate se prind nemernicii ăia care nu au altceva de făcut, decât să urmărească cine pe cine a plagiat… Prins cu politica mare, şef la Cultură, pregătindu-se să măsoare decibelii din clopotele bisericilor, să propună o nouă lege a turlelor de biserică, Gigel de la Slatina nu mai are timp să coboare acolo de unde a plecat. Păi, cine-şi mai închipuie că până în pre-campania din 2016 un asemenea deputat va mai veni prin teritoriu? Pentru că astăzi, PNL Olt, partidul căruia Ştirbu îi datorează totul, fără de care nu ar fi fost nici ceea ce crede el că ar fi fost fără politică, e prea mic pentru dimensiunea unei asemenea personalităţi! Poate într-o zi şi Casa Poporului va deveni neîncăpătoare, tot pentru acelaşi om, tot pentru aceeaşi cauză.
