Între Consiliul Judeţean Olt şi Episcopia Slatinei şi Romanaţilor s-a încheiat un acord. Târziu, dar mai bine aşa decât niciodată. Târziu pentru Casa Fântâneanu din Slatina, care este obiectul contractului. Pentru acest imobil, urmare a unei diligenţe făcute de Consiliul Judeţean Olt, acceptată de reprezentanţii Episcopiei (ar fi fost culmea să spună „Nu”), se va încheia un contract de asociere, în baza căruia, prin fonduri europene, s-ar putea salva această nestemată arhitecturală a Slatinei. Chiar dacă e mult până departe, e un pas mare în faţă, făcut de instituţia publică, de interes judeţean. E drept, demersurile sunt abia la început, iar ele se pot finaliza peste patru, peste cinci ani… Important este că se face, sau că vrea să se facă. Numai că, în acest proiect, Episcopia Slatinei, deşi ar părea că s-ar ocupa de cofinanţarea cheltuielilor eligibile, va primi, după implementare, o nestemată pe care, până acum, a arătat că nu merită să o aibă în administrare, în patrimoniu. Cheltuielile vor fi mari, iar în valoarea lor nu se vor regăsi neapărat componente legate de infrastructură, ci, majoritar, de suprastructură, de refacere a elementelor de identitate aflate, în prezent, într-o stare rapidă de degradare.
Salutând intenţiile bune ale Consiliului Judeţean Olt, demersul celor de aici de a se implica într-un loc unde nepăsarea şi indolenţa Episcopiei şi-au luat licenţa, are totuşi o componentă relativă. Din păcate, determinantă. Asta pentru că finanţarea aceasta europeană nu se face din mai până în octombrie, iar de lucrări şansele sunt zero ca cineva să se apuce, să zicem, la anul, în aprilie. În această situaţie, până la pregătirea documentaţiei, până la depunerea cererii de finanţare, până la contractarea serviciilor de elaborare a studiului de fezabilitate şi elaborarea cererii de finanţare, până la demararea efectivă, se pare că se vor scurge câţiva ani. E de vină procedura europeană. Una tâmpită, atunci când românii au nevoie de bani. Iar, numărând anii care or să vină, atunci când toate aceste hăţişuri birocratice vor fi învinse, s-ar putea să fie prea târziu. Pentru că, degradarea Casei Fântâneanu se vede în fiecare zi, evoluând, pas cu pas. Prin mâna omului rău-intenţionat, prin efectele vremii care nu iartă şi care distruge încet şi sigur. Altfel, demersul făcut de Consiliul Judeţean Olt este de salutat. Chiar dacă în povestea asta administratorul Casei Fântâneanu câştigă, dacă ea va fi una de succes, exact ca leneşul din povestea lui Creangă. Cel care întreba cucoana cea darnică despre cine se ocupă să-i înmoaie lui posmagii… Mai departe, Dumnezeu cu mila. Cu marea sa milă faţă de oameni în general, şi în particular, faţă de unii slujitori ai săi care-l pun deasupra intereselor mărunte, doar atunci când la mijloc e o pricină de-un negoţ oarecare.
