Olteanul Alexandru Şerbănescu, as al aviaţiei de vânătoare române

În galeria marilor personalităţi oltene, aviatorul Alexandru Şerbănescu ocupă un loc de frunte. A trăit doar 32 de ani, însă a reuşit performanţe greu de egalat în domeniul aviaţiei, având în momentul în care a căzut la datorie aproape 50 de victorii aeriene, care îl poziţionau pe primul loc în topul aşilor români.

Viitorul căpitan aviator Alexandru Şerbănescu s-a născut la 17 mai 1912 în comuna olteană Coloneşti, ca cel de-al treilea copil din cei şase ai soţilor Alexandru, care era notar, şi Maria Şerbănescu, casnică. A mers la şcoală mai întâi în satul natal, unde a urmat primele patru clase, iar apoi şi-a continuat studiile la Iaşi. Din 1927 se înscrie la Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu, pe care îl absolvă în anul 1931, după care continuă pregătirea la Şcoala Militară de Ofiţeri de Infanterie „Principele Carol” din Sibiu. Termină această şcoală în anul 1933, fiind clasat al 70-lea din 456 de elevi.


„Copilul Alexandru Şerbănescu a iubit învăţătura. A privit mereu înainte! I-au plăcut disciplinele exacte: matematica, fizica, chimia, fiind aproape tot atât de silitor şi la limba română, geografie sau istorie. Sigur pe el, pe cunoştinţele dobândite în anii de şcoală, în anul l927 a dat examen de admitere la Liceul Militar «Nicolae Filipescu» de la Mănăstirea Dealu. În vara anului 1931 a absolvit Liceul Militar obţinând o medie bună la bacalaureat. S-a înscris la Şcoala de Ofiţeri de Infanterie numărul 2 «Principele Carol» din Sibiu, fiind admis elev activ, prin Ordinul de Zi numărul 442 din 20 septembrie 1931. În anul II de studii a fost avansat, la 1 februarie, prin Ordinul de Zi numărul 3 pe 1932 la gradul de caporal”, notează istoricul Valeriu Avram în volumul „Cavalerul cerului: Alexandru Şerbănescu, asul aşilor”.

Evoluţia profesională

După terminarea studiilor, Alexandru Ştefănescu funcţionează timp de câţiva ani ca vânător de munte, după care se orientează spre aviaţie şi devine pilot militar. Între 1 noiembrie 1939 şi 1 aprilie 1940 a urmat cursul tehnic complementar de aviaţie, obţinând medii foarte bune.

 

Comandantul Şcolii de ofiţeri de aviaţie „Regele Carol II” îl nota astfel: „Frecvenţă regulată, ţinută îngrijită. A depus interes pentru cursuri. Element necesar armei în care a intrat”.


La 1 aprilie 1940, prin certificatul de absolvire este clasificat al 15-lea din 32 de cursanţi şi în aceeaşi zi, la vârsta de aproape 28 de ani, începe şcoala de zbor la Ziliştea, acumulează 106 ore de zbor şi obţine brevetul de pilot de război pe aparate IAR 80 la 31 octombrie 1940. Este repartizat ca instructor de zbor la Şcoala de Ofiţeri pentru Aviaţie Ghimbav.


În Extrasul după Foaia calificativă pe anul 1941-1942 , comandantul Flotile 2 Vânătoare, căpitan comandorul aviator Constantin Tănăsescu nota:
,,Încadrat ca subaltern în Escadrila 57 vânătoare, intră operativ sub comanda Flotilei 2 vânătoare. După câteva zile de la sosirea pe front i se încredinţează comanda Escadrilei 57 vânătoare. În această funcţie dezvăluie calităţi de bun comandant. Continuu în fruntea formaţiunilor, se dovedeşte bun navigator, bun luptător aerian şi cu foarte mult spirit combativ. Capătă repede ascendent moral şi profesional asupra subalternilor pe care reuşeşte să-i instruiască bine”.

47 de victorii aeriene

Începe războiul patrulând deasupra Dobrogei, însă în septembrie 1942, Grupul 7 Vânătoare este transferat pe front în zona Stalingrad. Prima victorie a viitorului as al aviaţiei a survenit în data de 17 septembrie şi a fost urmată rapid de alte zeci de reuşite. În mai puţin de un an, la 15 iunie 1943, avea deja 23 de victorii omologate, iar până în fatidica zi de 18 august 1944, când a pierit în luptă, şi-a mai adăugat în palmares alte 24 de reuşite.


„Este ofiţerul aviator, cu cele mai multe misiuni, cele mai multe lupte aeriene şi cele mai multe victorii dintre toţi piloţii români. A învins cele mai multe din încercările dure şi obstacolele întâlnite cu o motivaţie întemeiată atât pe uimitorul curaj, ambiţie şi talent pentru zbor, cât şi pe o tenacitate şi inteligenţă ieşite din comun; a reuşit să biruiască obstacolele cu proverbiala lui înflăcărare şi spirit de dreptate, cu dorinţa de a se perfecţiona continuu în arta pilotajului, de a sfida noi provocări, de a răzbate în cele mai grele încercări, pentru gloria Aripilor româneşti. La 18 august 1944, căpitanul aviator Alexandru Şerbănescu a căzut eroic la datorie, fiind doborât în aer de aviaţia americană, mult superioară tehnic şi numeric, la Ruşavăţ - Vipereşti, Buzău. A fost ultima luptă aeriană înainte de 23 august 1944“, mai notează istoricul Valeriu Avram.


Şcoala din Coloneşti îi poartă numele


Începând cu anul şcolar 2007-2008, Şcoala cu Clasele I-VIII din Coloneşti poartă numele lui Alexandru Şerbănescu, iar în interiorul şcolii este amplasat bustul aviatorului, donat de către Fundaţia „Erou Căpitan Aviator Alexandru Şerbănescu”, înfiinţată în 1994. În imediata apropiere a primăriei din Coloneşti a fost realizat un  Monument al Eroilor Aviatori, numit „Trepte spre Cer”, înscris la Comisia Zonală a Ministerului Culturii ca monument de for public, de interes istoric, cultural şi turistic, pe soclul de bază al monumentului fiind inscripţionate numele a 150 de aviatori eroi. Tot în amintirea sa, în toamna anului 2011, în localitate a fost amplasat un avion IAR-93.