Nu mi se pare normal, ca să nu spun chiar că mi se pare deplasat, ca la absolvirea grădiniţei să fie îmbrăcaţi toţi copiii în robe şi să poarte toci pe care mai apoi să le arunce în aer, ca şi când ar fi absolvit facultatea. Am remarcat că, în decursul ultimilor ani, acest obicei este tot mai des întâlnit la grădiniţe şi şcoli. Se aruncă toca la absolvirea grădiniţei, la terminarea clasei a IV-a, la terminarea clasei a VIII-a, la finalul liceului. Oare îi va mai arde cuiva de această festivitate la terminarea facultăţii, după ce devine un lucru atât de comun? Eu zic să se introducă şi cântecul „Gaudeamus Igitur” în meniul de la finalul grădiniţei sau claselor primare, ca să fie treaba completă. Prin această practică înţeleg că unora le este frică de faptul că elevii lor n-ar putea termina următorul ciclu de învăţământ care îi aşteaptă şi poate rămân fără poza de absolvent. Parcă această practică este tratată cu mai mult interes decât învăţatul însuşi. Cred că o cauză care a dus la acest obicei de absolvire este şi compromisul unor educatori sau profesori care au vrut să „dea bine” în faţa părinţilor copiilor, iar cei mai mulţi au copiat unii de la alţii, ca să nu rămână mai prejos.
Până la urmă, nu e vreo mare filozofie absolvirea grădiniţei, se putea găsi şi o altă modalitate de ceremonie decât cea cu robele. Serbările cu poezioare spuse în faţa părinţilor sunt demodate, acum se fac serate cu şampanie pentru copii şi festivităţi solemne cu robe şi toci. Mă întreb, ce practici vor înlocui aceste obiceiuri atunci când copiii se vor plictisi şi de ele? Să nu mai vorbim despre aspectul financiar, că fiecare astfel de ocazie care nu este necesară costă. Poate că pe afară s-o purta, o fi la modă, dar nu trebuie să luăm de bun tot ce este împrumutat din ţările dezvoltate. Acum, trebuie să-i înţelegem şi pe unii dascăli care apelează la aceste practici pe care le interpretează ca fiind o metodă de „marketing” educativ, pentru că toată lumea ştie cât de aprigă este bătălia pe elevi între cadrele didactice care trebuie să-şi formeze clase la încheierea unui ciclu de învăţământ. Dar această problemă generală nu mi se pare deloc o avansare a sistemului, ci din contră! Ce urmează, să-i mituiască învăţătorii şi profesorii pe părinţi să-şi înscrie copiii la clasele lor?
