Învăţătorul Gheorghe Vasilescu, un „Gheorghe Doja” al Balşului în urma Răscoalei ţăranilor din 1907

Învăţătorul şi publicistul bălşean Gheorghe Vasilescu (în unele surse George), care şi-a petrecut cea mai mare parte din viaţă în actualul cartier „Corbeni”, din Balş, rămâne un important pion în istoria oraşului de pe Olteţ şi al Revoluţiei ţăranilor de la 1907. Învăţător al lui Petre Pandrea şi director al revistei „Vorbe Bune”, Vasilescu a fost schingiuit vreme de o săptămână la Răscoala din 1907, când a luat asupra sa întreaga vină a răzvrătirii ţăranilor din zona Balşului.

Gheorghe Vasilescu a locuit pe strada care astăzi îi poartă numele, în casa care până în urmă cu mai puţin de un deceniu deservea drept muzeu etnografic. Acesta s-a născut la data de 13 decembrie 1866, în comuna Roşiuţa, din judeţul Mehedinţi, unde a şi urmat clasele primare (1874-1880), după care a primit o bursă cu ajutorul căreia s-a înscris la Şcoala Normală „Regele Carol I”, din Bucureşti, pe care a frecventat-o în perioada 1882-1888.


„După absolvire a fost repartizat în comuna Pârşcoveni, judeţul Romanaţi. Funcţionează aici până în anul 1895, când se transferă la şcoala primară din Găneasa, dar pentru scurtă vreme, deoarece este solicitat la Şcoala de Aplicaţie de pe lângă Şcoala Normală din Câmpulung Muscel, unde a fost coleg cu foştii său profesori din Şcoala normală. Activează aici trei ani, între 1895-1897, transferându-se, în 1898, ca învăţător definitiv la Şcoala Model nr. 1, din comuna Brâncoveni, completându-şi cei trei ani cât a stat aici şi studiile, devenind astfel institutor. Din această postură este trimis la şcoala normală de tip urban din comuna Balş, unde va funcţiona până la sfârşitul vieţii. A militat pentru drepturile ţărănimii şi ale dascălilor pe care i-a atras în cadrul cercurilor culturale de la sate şi în jurul revistei «Ţărăncuţa»”, se arată în lucrarea „Fiii Romanaţiului”, scrisă de Dumitru Botar.


Torturat la Răscoala de la 1907 pentru instigare a ţăranilor


Articolele publicate în revista „Vorbe Bune”, al cărei director era Gheorghe Vasilescu-Balş, au făcut ca acesta să fie agresat fizic în urma Răscoalei ţăranilor din anul 1907.

 

Petre Pandrea, care a fost discipol al învăţătorului Gheorghe Vasilescu, relata în lucrarea „Memoriile mandarinului valah” următoarele: „Epoca observaţiei mele lucide începe în 1907 şi se sfârşeşte în 1957. Nu aveam decât trei-patru ani, când am început să văd şi să reţin tropote de artilerie, uniforme militare, împuşcături. Era anul răscoalelor de la 1907. Se împuşcau ţăranii olteni răsculaţi la Racoviţa, pe malul Olteţului. Ardeau şirele de paie, magazinele cu grâne. Învăţătorul Gheorghe Vasilescu a preluat vina răscoalei asupra sa, a rămas aproape surd şi tăhui. A fost schingiuit şi bătut cu frânghii ude o săptămână în şir, în văzul şi auzul satului”.


Potrivit lucrării „Monografia oraşului Balş”, publicată anul trecut şi scrisă de către profesoarele Paula Bănică, Luminiţa Vasile şi Adriana Buică, aflăm că „El (n.red. Petre Pandrea) îşi aminteşte de chinurile suferite de Gh. Vasilescu, deoarece casa lui era foarte aproape de postul de jandarmi unde se aduceau toţi capii răscoalei din comunele plasei”.

 

Despre comportamentul faţă de învăţătorul bălşean se vorbeşte şi în această monografie. Unul dintre profesorii care au redactat-o, Paula Bănică, a avut şansa, ca în anul 1983, să stea de vorbă cu fiica lui Gheorghe Vasilescu, care avea 90 de ani la acea dată, discuţie în urma căreia a aflat câteva detalii despre momentele grele prin care trecuse tatăl său.

 

„Torturile erau foarte mari, cei închişi ţipau noaptea, fiind bătuţi şi puşi să joace pe coji de nucă şi sticlă spartă. Fiind copil, mă duceam foarte des în jurul postului de jandarmi crezând că-l văd pe tata”, îi povestea Maria Popescu, fiica lui Vasilescu, autoarei monografiei.

Director al revistei „Vorbe Bune” şi al gazetei „Ţărăncuţa”

Cea de-a doua publicaţie apărută în Balş, după „Zefirul”-1900, a fost revista „Vorbe bune”, care îl avea ca director pe Gheorghe Vasilescu şi la care lucra ca redactor preotul D. Ionescu, la data de 1 septembrie 1904.
Din „Monografia oraşului Balş” mai aflăm că, în primul număr al revistei, se vorbea despre scopul acestei publicaţii, care era acela de a „cultiva mintea şi inima unii pe alţii, de a ne îndruma prin noi înşine către bine şi folositor, dar mai ales către o viaţă practică cu vremea şi împrejurările în care trăim”. Titulatura revistei era de „Revistă lunară pentru cultura poporană şi viaţa practică”.

 

Această revistă lunară a continuat să apară până în anul 1910 şi a reprezentat principalul motiv al schingiuirii lui Gheorghe Vasilescu în timpul Răscoalei de la 1907. 19 ani mai târziu, Gheorghe Vasilescu avea să înfiinţeze o nouă publicaţie în Balş, gazeta „Ţărăncuţa”, al cărui prim număr a apărut la data de 1 noiembrie 1929. Aceasta cuprindea noutăţi din viaţa Balşului şi lucrări literare.


Soarta învăţătorului bălşean Gheorghe Vasilescu a fost foarte asemănătoare cu a lui Gheorghe Doja, care a trăit cu patru sute de ani înaintea sa. Dincolo de faptul că ambii purtau numele de „Gheorghe”, amândoi s-au remarcat prin răscoalele ţăranilor din vremea lor şi au fost schingiuiţi. Astăzi, strada pe care Vasilescu a locuit îi poartă numele.