A venit iarna, a venit şi zăpada, mult aşteptată atât de cei mici cât şi de cei mari. Milioane de lumini pe stradă, milioane de lumini în case, milioane de lumini în suflete. Aşa întâmpinăm cu toţii naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, cea mai aşteptată sărbătoare a iernii. Colindele au început să răsune la fiecare colţ de stradă, iar în case miroase a brad, a portocale, a cozonaci, a bucurie şi a fericire. Suntem cu toţii mai cuminţi şi mai ascultători, în aşteptarea lui Moş Crăciun şi a tolbei sale plină cu daruri.
Legenda spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla, însoţită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost pentru a naşte. Ajunge la casa unor bătrâni, Crăciun şi Crăciunoaie, însă nici aceştia nu o primesc, spre a nu le spurca locul prin naşterea unui prunc zămislit din greşeală. Nemaiputând merge, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile naşterii. Crăciunoaia, auzind-o, şi ştiind ce înseamnă o naştere de copil, i s-a făcut milă de dânsa şi s-a dus la ea, îndeplinind rolul de moaşă. Crăciun, când a aflat, s-a supărat şi i-a tăiat babei mâinile; apoi, înspăimântat de tot ce s-a întâmplat, a plecat de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit, şi l-a dus să scalde copilul. Maria i-a zis să încerce apa, şi când a băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc, mai frumoase decât erau înainte. Moş Crăciun, văzând aceasta, s-a căit şi i-a cerut iertare lui Dumnezeu. De atunci, în fiecare an, în Ajunul Naşterii Domnului, Moş Crăciun vine cu sania trasă de reni şi pune sub brad cadouri pentru copiii din lumea întreagă.
Fie ca Moşul cel bun să ajungă şi anul acesta în casele tuturor şi să vă lase sub brad, pe lângă cadourile mult dorite, numai gânduri bune, iubire, multă sănătate, prieteni adevăraţi şi speranţă, toate presărate cu praf de veselie!
