Nu mă voi grăbi să ies din cercul circumspecţilor, al celor care pun la îndoială orice proiect de mare infrastructură care se promovează în campaniile electorale. Am şi acum în minte ţăruşul bătut de Rodica Stănoiu pe malul Oltului, mai jos de Izbiceni. Acolo unde trebuiau să înceapă lucrările la Hidrocentrala de la Islaz. Între timp, după ce de el au legat caprele locuitorii din zonă, acesta a putrezit, iar hidrocentrala rămâne un proiect de care România are mai multă nevoie decât alte zeci de proiecte investite aiurea… Nu pot să uit nici podul peste Dunăre, de la Corabia, promovat acum vreo patru ani şi ceva de Claudian Frunzulică. Probabil l-o fi făcut, dar aşezat de-a lungul apei, acesta nu se vede. Decât atunci când seacă Dunărea. De tot. Altfel, nu există nici o explicaţie.
De aceea, atunci când vine vorba despre Autostrada Piteşti-Craiova, cu trecere pe la Slatina, rămân captiv în memoria faptelor de mai sus. Însă, în acest caz, cred că totuşi doza de speranţă trebuie să fie mai mare. Doar ieri premierul Ponta, înainte să vină la Slatina, declara într-un context anume, că are un fix. Sau, mă rog, două: Autostrada Braşov-Comarnic şi pe a noastră. Pentru care e dispus să-şi joace viitorul politic după 2016 încolo… Să admitem existenţa bunei-credinţe! Să luăm în calcul presiunea făcută de americanii de la Ford, să vedem şi deschiderea unor consorţii faţă de proiectarea şi construirea efectivă a acestor obiective. Să acceptăm şi existenţa unei taxe! De trei euro sau de cât o fi, pe suta de kilometri. Dar, mai presus de toate, chiar şi deasupra celor două eşecuri lamentabile, să luăm drept argument pentru proiectul de infrastructură care leagă Piteştiul de Craiova, fixaţia făcută de premier în raport cu chestiunea în cauză. Să gândim pozitiv, pare a fi o soluţie. Drumul ăsta strânge atâta concentrare pe el, în zona puterii, din perspectiva unui electorat atent la ce se promite, încât, chiar are şanse să se realizeze. Poate nu în 2016, poate ceva mai târziu, dar asta contează la un moment dat, mai puţin. Beneficiile vor fi imense. Aproape incalculabile astăzi. Va fi mai mult decât un pod, drumul în cauză. Practic, poţi sta în oricare din cele trei oraşe pentru a munci în unul din ele. Iar acolo unde există mobilitate, restul cred că vine de la sine. Să faci un sfert de oră din Slatina până la Craiova, sau douăzeci, douăzeci şi cinci de minute până la Piteşti, e ca şi cum ai lua autobuzul de la Catedrală până la Gară. Practic, de a doua zi de după darea în funcţiune, lumea nu va mai fi la fel…
Rămâne doar să aşteptăm şi alţi paşi în sensul susţinerii acestui proiect, pentru ziua când fixaţia lui Victor Ponta va deveni realitate. În caz contrar…
