Atunci când se va face, dacă nu s-o fi făcut până în clipa de faţă, clubul celor care susţin necondiţionat deciziile inspectorului şef, aflat peste şcolile oltene, semnatarul acestor rânduri nu va avea loc. Mai sigur, nici nu va dori acest lucru. E atâta mâncătorie în sistemul educaţional naţional, acolo unde se ridică trainic bisericuţe peste bisericuţe, în lupta pentru putere, pentru catedre, încât mecanismul are reguli stricte de apărare. Povestea asta nici nu a fost inventată prin democraţie. Ea vine cu mult din anii de până în 1989, iar la Olt a cunoscut apogeul în timpul Elenei Bărbulescu, un „general” controversat, dar respectat pentru o mare parte din deciziile asumate. Într-o şcoală care producea mai mult şi mai bine atunci decât astăzi. Însă, atunci când Cezarul are dreptate, adevărul trebuie văzut exact aşa cum este, în dimensiunea sa corectă.
Luni, mai pe la prânz, atunci când partea aia… roşie a României (raportându-ne la influenţa şi simpatia politică de zi cu zi) a devenit portocalie, prin urgia vremii, analizând rapid situaţia, Felicia Man, inspectorul şef de la ISJ Olt, a luat o decizie… bărbătească, atunci când a decis, fără ezitări, să închidă şcolile oltene în ziua anunţatului cod portocaliu. De viscol, de zăpadă…
Din fericire, portocaliul de la meteo nu a fost chiar atât de aspru cu oltenii care făcuseră deja schimbul de ştafetă în şifonier, acolo unde îşi pregătiseră, pentru o hibernare de lungă aşteptare, hainele groase, ghetele şi cizmele unor alte vremuri. Însă, chiar şi aşa, de ce nu am recunoaşte-o: drumurile comunale îndeosebi, cele pe care circulă microbuzul şcolii, au devenit marţi practicabile, mai pe la prânz. Atunci când se scoală primarul, când se trezeşte omul de-a binelea, când se uită el pe geam să vadă că afară ninge. Exact cum se întâmplă de obicei iarna. Iar dacă am mai parafraza figura din vitrina de la Cotroceni, la noi niciodată iarna nu-i ca vara, iar tot pe noi, de fiecare dată, prima zăpadă ne ia pe nepregătite. Chiar dacă ea vine a doua zi după Buna Vestire.
Aşa că, analizând şi pe faţă şi pe dos, atitudinea doamnei Man de la Inspectorat e chiar de remarcat, în condiţiile în care acţiunea de suspendare a orarului şcolar, pentru marţea celor mai multe ceasuri de cod portocaliu, a fost luată cam de una singură. Fără să ceară voie la minister, fără să întrebe în stânga şi în dreapta, dacă e rău sau dacă e bine… Altfel, după această faptă de independenţă, după această decizie curajoasă, rămâne de văzut dacă şi alţii din zona aparatului public vor avea, în ziua când va depinde de ei, curajul să acţioneze tot aşa, asumându-şi, în consecinţă, o situaţie dată! Pentru că, din păcate, prea mult timp până acum, ai noştri, cei ca brazii, au aşteptat semnalul de la poarta Bucureştiului, ca să decidă ceea ce, firesc, intră în competenţa lor.
