Traiectoria politică a lui Florin Iordache de la Caracal e o poveste încurcată, însă, una plină de succese, dar şi de multă şansă, cât şi de un munte cu perseverenţă. A început acum aproape două decenii, pe lângă casa lui Gheorghe Anghel. Cel care, văzându-l băiat isteţ şi descurcăreţ, l-a luat sub ocrotirea sa directă. La început a fost viceprimar de la socialişti. Doar din priviri ştia ce-i transmite Anghel că trebuie să facă. Mai departe, când aceştia au fost înghiţiţi de către social-democraţi, jupânul l-a ţinut aproape, promovându-l peste capul lui Diaconescu, candidat eligibil pe listă la deputaţi. Fostul preşedinte al PSD Olt nu l-a iertat niciodată pentru afront pe Iordache, deşi trebuia să fie supărat pe Anghel, artizanul acestei mişcări.
Când presa puterii îl înjura, mi se părea corect să-l apăr. Mai târziu, chiar şi în faţa lui Toma, care la rându-i a moştenit pornirea împotriva deputatului Iordache de la cei de până la el. Şi în ziua când l-a trădat pe Anghel, l-am înţeles şi nu am vrut să-l acuz de laşitate, chiar dacă, în fond, viteazul din povestea pesedistă de la Caracal întorsese spatele binefăcătorului său absolut.
Chiar şi atunci când am primit la redacţie, pe sub uşă, plicul cu informaţiile incendiare despre presupusele legături ale acestuia cu mediul economic ticăloşit din Caracal, sau despre nişte afaceri tari de tot, nu le-am luat în seamă. Mai mult, astă vară şi spre toamnă, când apăruse coşmarul cu Drăghicescu, nu am mers repede pe drumul Şerbăneştiului. Părea corect să-l aperi pe Iordache de furia neînţeleasă a unora.
Dar, acum câteva zile, când într-un mod incredibil, Florin Iordache a propus un amendament care are drept consecinţă faptul că toţi inculpaţii demnitari din dosarele de corupţie vor scăpa, am văzut dimensiunea goală a construcţiei politice numite Florin Iordache. Dintr-o dată, acesta, devenit apărătorul infractorilor din Parlamentul României, s-a aruncat pe sine în două locuri: în derizoriu şi-n gardul de protecţie care separă gulerele albe de orice derbedeu din această ţară.
Şi, uite aşa, dintr-o dată, mă gândesc să-l întreb pe deputatul Iordache ce a făcut în cel mai concret mod cu putinţă, pentru cei care îl aleg de aproape douăzeci de ani? Când viceprimar, când deputat… Tot aşa mă gândesc să-i pun de acum încolo o mie de întrebări incomode, aceluiaşi parlamentar, despre poziţionarea sa ca interfaţă între lumea bună şi cercurile de interese în care se învârt bani mulţi. Dacă tot a vrut să devină - din fericire amendamentul nu a trecut - apărătorul celor de teapa fostului senator Voicu, înseamnă că are un interes. Cât de mare o fi acesta? Altfel, pentru acest comportament aberant de a susţine o asemenea tâmpenie, într-un partid normal dintr-o ţară normală, ăştia din organizaţia de la Olt, dacă ar vedea cu adevărat dimensiunea prostiei făcute de Florin Iordache, grabnic şi neîntârziat i-ar retrage sprijinul politic! Meritat şi fără drept de contestaţie…
