Îmi propusesem ca întâia oară, după Paşti, să încerc să socotesc câţi bani au lăsat oltenii pe rame de icoane, în cutia milei sau pe oriunde, în seara de Înviere. Şi, mai departe, să aflu unde merg aceste sume, iar la urmă să mă întreb cât de legitim este demersul bisericii de a sta mai departe cu mâna întinsă? La stat şi la credincioşi. Am renunţat la această idee, dintr-un sentiment straniu, al zădărniciei. Sau, al unei idei căreia nu i-a venit vremea. Altădată… Dar, într-o uşoară legătură cu cele de mai sus, se află arginţii lui Stelian Veselin. Cel care a fost, până mai ieri, director peste ultimul stabiliment public, coordonat după principiile statului comunist: ce-i al nostru e şi al meu, iar asupra bunurilor care ne aparţin decid doar eu ce trebuie să facem.
Când Consiliul Local Caracal, având de partea sa şi pe primarul de acolo, Eduard Ciocăzanu, a decis revocarea ultimului monarh de pe moşia utilităţilor publice de la Olt, nu am fost deloc surprins. Era inevitabil. Până la urmă, schimbarea celui care a răspuns, aproape o viaţă, de apa şi canalizarea Caracalului, se cerea de la sine. Toată lumea vedea, fără efort, situaţia proastă a IGO. Un loc unde incompetenţa, clientelismul făceau casă bună cu fotbalul. Într-o lume în care anormalitatea a luat demult locul normalităţii, situaţia de la IGO era şi mai… anormală.
Greşeala fatală a lui Veselin, demisul de acum câteva zile, a fost aceea de a crede, la infinit, în puterea de convingere a arginţilor trădării. Când, aproape acum un an, simţind vântul schimbării, acesta a sărit repede în barca actualei puteri, lăsându-l pe fostul primar pe o insulă pustie, acolo unde doar câţiva greieraşi i-au cântat credinţă până la capăt, Veselin s-a înşelat amarnic… Pentru un om ca cel în cauză, este de neînţeles cum nu poate recunoaşte valoarea consacrată de altfel a unei replici celebre care aminteşte despre dragostea faţă de trădare şi ura faţă de trădători. Cam asta s-a întâmplat cu Stelian Veselin, administratorul special al IGO Caracal, societate aflată, şi prin grija sa, în stare de insolvenţă. Păţania sa poate fi o lecţie de ţinut minte şi de luat în seamă pentru viitor, atunci când unii şi alţii vor încerca la rândul lor să schimbe barca, să primească arginţi drept recompensă. Pentru un stimulent de ordin material. Istoria poporului român e plină de acte de trădare, dar şi de trădătorii de rigoare, plătiţi la început cu arginţi, iar mai apoi trimişi în exil…
La Caracal, prin schimbarea lui Veselin, nu s-a petrecut nici măcar o minune. S-a respectat o lungă tradiţie a evenimentelor de acest gen, petrecute pe meleaguri româneşti. De aici încolo, toată răspunderea pentru modernizarea sistemului public de alimentare cu apă şi canalizare, în Caracal, revine în sarcina primarului Eduard Ciocăzanu. Orice se va întâmpla de bine, îl va încununa cu succes pe acesta, iar invers, nici nu vreau să mă gândesc…
