E cazul să fim superstiţiosi în ziua nunţii? De ce nu? Superstiţiile legate de nuntă pot fi amuzante, dar cât de în serios le luaţi depinde strict de voi şi de credinţele voastre personale. Sunt destule cupluri care s-au văzut înainte de cununie îmbrăcaţi în echipament complet şi căsnicia lor a trecut testul timpului. Aşadar, puteţi ţine cont de superstiţii, dar nu transformaţi asta într-un mare stres. Nu asta trebuie să fie grija voastră în ziua nunţii. Să le trecem totuşi în revistă…
„Se spune că”... Realitatea e…
Se spune că e bine ca domnişoarele de onoare să fie îmbrăcate la fel pentru a îndepărta spiritele rele… În realitate, pe vremuri, una dintre tradiţiile de nuntă era ca mireasa să fie ascunsă între domnişoarele de onoare… Mirelui i se prezentau pe rând domnişoarele şi el trebuia să ghicească repede, repede care dintre ele e mireasa lui… Joc de societate? Tras de timp? Pe vremuri nu toate căsătoriile erau consimţite de ambii parteneri. De aici şi voalul care acoperea faţa miresei până la altar: mirelui nu trebuia să i se lase nicio şansă să o ia la sănătoasa înainte de a fi „legat” prin sfânta taină a cununiei.
Se spune că la nuntă aduce noroc să ai ceva vechi, ceva nou, ceva de împrumut şi ceva albastru… Desigur, am văzut această tradiţie în special în filmele americane, dar ne-a plăcut şi am împrumutat-o şi noi. De la ce vine însă? Sunt două versuri în limba engleză: „Something old, something new, something borrowed, something blue… and a sixpence for my shoe”. „Ceva vechi” simbolizează trecutul miresei, legăturile ei cu familia – şi de obicei e vorba de o bijuterie pe care „mama mea mi-a dat-o în ziua nunţii mele şi eu ţi-o dau astăzi ţie, iar tu poate vei vrea să i-o dai fiicei tale”. Un gest frumos între mamă şi fiică sau şi mai frumos între soacră şi noră, bijuteriile vechi sunt întotdeauna valoroase… Ceva nou este simbolul începutului de drum – cele mai multe mirese aleg ca rochia albă să fie acel „ceva nou”. „Ceva de imprumut” (eventual purtat de altă mireasă la nunta ei, acum fericită în căsnicie) împrumută puţin din norocul deja probat de o prietenă a miresei. E bine să ştii că prietenii îţi sunt alături. Iar albastrul… Ei bine, albastrul era culoarea tradiţionala a rochiilor de mireasă în epoca pre-victoriană. Prima mireasa îmbrăcată în alb a fost Regina Victoria, care a dat astfel tonul unei noi mode. De cele mai multe ori, jarteluţa prinsă de piciorul miresei este acel ceva albastru. Cât despre moneda norocoasă care se pune în pantoful miresei – ea se presupune că aduce belşug noii familii.
Se spune că dacă în ziua nunţii plouă, e semn de belşug. La fel, dacă pe drumul spre biserică vedeţi un curcubeu, căsătoria voastră va fi una fericită. Tot pentru belşugul casei, se aruncă în calea mirilor găleţi cu apă.
Se spune că mireasa nu trebuie să poarte perle, pentru ca perlele sunt simbolul suferinţei… În realitate, perlele adevărate sunt foarte scumpe şi nu mulţi şi le pot permite. Dacă ne gândim ce sunt perlele, puţin adevăr există: o perla se formează în scoică dacă un fir de nisip pătrunde în cochilia ei. Sideful e doar felul în care scoica încearcă să se protejeze de firul de nisip.
Se spune că nu e bine ca miresele să se întâlnească la biserică… De aceea, inevitabil, veţi sta ascunsă în pridvorul bisericii sau după biserică pentru că astfel de întâlniri sunt inevitabile. Am văzut însă nunţi oficiate în paralel în multe biserici ortodoxe şi niciuna dintre mirese nu părea să fie deranjată de cealaltă.
Se spune că dacă mireasa va scrie numele unei prietene pe pantoful cu care intră în biserică pentru cununie, o va „trage” şi pe prietenă după ea, în rândul mireselor… În realitate, e încă un mod de a sublinia prietenia între femei…
Se spune că dacă vrei să te măriţi mai repede e bine să-ţi pui voalul unei mirese pe cap şi asta va atrage ursitul… În realitate, orice femeie îmbrăcată într-o rochie elegantă, cu un voal alb pe tâmple oferă o imagine frumoasă. Şi poate, văzând-o astfel, iubitul ei va înţelege că e momentul să pună „întrebarea aceea”.
Nu se fac nunţi în post… Pentru că postul implică abstinenţă. Nu se fac nunţi în mai… Pentru că babele spun că te „mai” măriţi încă o dată dacă ai nunta în mai. Nu se fac nunţi marţea şi vinerea. Pentru că sunt zile dominate de planete războinice şi înşelătoare (Marte şi Venus). Se spun multe lucruri şi realitatea este adeseori alta. De fapt, nunta în sine este un mare rit de trecere, pe care fiecare dintre noi are nevoie să-l trăiască pentru a merge mai departe.
Toate tradiţiile, toate micile gesturi, toate superstiţiile au legătură cu vremuri vechi, în care oamenii trăiau într-o lume magică şi îşi desfăşurau viaţa după ritualuri care dădeau sens şi înţeles oricărui gest. Ne naştem cu o înclinaţie spre magic, spre ritual, spre ascuns. Credem în ghinion şi în noroc, în destin şi în rostul fiecăruia dintre noi pe pământ. Între toate evenimentele vieţii noastre, până la naşterea primului copil, nimic nu se compară cu ziua nunţii. De aceea vrem să fie perfectă ziua la care o să ne gândim toată viaţa.
Sursa: ghidulmiresei.ro
