După aproape cinci decenii de activitate, combinatul de aluminiu de la Slatina este, pentru prima dată, în mod real, pus în dificultate. În istoria sa, ALRO s-a confruntat de multe ori cu situaţii limită. Dar toate, pentru că mecanismul nu fusese atins în miezul problemei, au fost depăşite. A fost vorba şi de măiestria celor din echipa de conducere, comunişti sau capitalişti, de puţin noroc, dar mai presus de toate a învins produsul realizat pe strada Piteşti şi prelucrat pe strada Milcovului. Calitatea acestuia rămâne punctul forte al unei companii ce se asimilează perfect noţiunii de brand de ţară.
Au fost acele cuve îngheţate în perioada de după 1989, au fost acele tehnologizări ce nu s-au făcut înainte de anul acela de cotitură, când politrucii în salopete, pentru a menţine producţia la un nivel al aşteptărilor altora, refuzau să investească în modernizare şi retehnologizare…
Nu trebuie uitată nici criza aluminei, de prin 2000, atunci când, prin nişte vicii de procedură ale unor instanţe de judecată, combinatul rămăsese fără materie primă. A fost un antrenament pentru cei din pavilion care au coborât alături de clasa muncitoare, să măture vagoanele şi depozitele dintre hale… De data asta, aşa cum s-a văzut luni, în prezentarea făcută de Gheorghe Dobra ministrului Constantin Niţă, cel venit de la Bucureşti, ajutată de alţii, ALRO a ajuns din nou într-o situaţie limită. Cu o pierdere declarată şi recunoscută de aproximativ şapte milioane de dolari pe lună, venită ca urmare a unor politici tâmpite făcute de statul român, atunci când a tratat indolent efectul certificatelor verzi asupra industriei naţionale, ALRO plăteşte acum un preţ în războiul altora. Şi nu e mic, pentru că, pe lângă cifrele din statisticile economice, riscul este imens. S-ar putea ca într-o bună-zi, sătul de atâtea şicane, oligarhul de la Moscova (că tot se poartă acest termen, în mediul academic şi mai puţin academic) să-şi ia jucăriile şi să plece spre alte ţări mai prietenoase, cu o afacere unde, cred că nici ministrul venit de la Bucureşti nu a înţeles mare lucru, energia electrică este materie primă. Nicidecum o sursă pentru asigurarea climatizării şi ventilaţiei în spaţiile de producţie. Atunci, după ce se va întâmpla asta, va fi atât de greu să punem din nou la loc metalurgia românească, în limitele spaţiului teritorial.
Aşa că, termenul de 1 iulie, avansat de ministrul Niţă, cel în care se va regăsi dreptate pe piaţa energetică, acolo unde ALRO este cel mai mare consumator din România, este puţin hazardat. S-ar putea să fie prea târziu sau, aşa cum ştim noi să facem, în jurul acelei date, angajamentul asumat să nu poată fi respectat. Despre consecinţe? Nu ar mai fi nimic de zis. Exemplul Văii Jiului este la îndemâna oricui…
