Nicolae Nica: „Adevăraţii români nu mai sunt acum. Acum sunt numai bestii”

Nicolae Nica locuieşte în comuna olteană Făgeţelu şi, la 93 de ani, încă mai sculptează în lemn şi în os. Bătrânul îşi aminteşte că s-a apucat târziu de sculptat din cauza celui de Al Doilea Război Mondial, însă dintotdeauna a avut o pasiune pentru frumos şi pentru autentic. El şi-a petrecut o perioadă importantă din viaţă implicat în marea conflagraţie mondială. „M-am apucat târziu de sculptat. Păi am fost trei ani în armată, trei în război şi cinci prizonier. Am venit la treizeci de ani acasă, neînsurat. Când am ajuns, am dat zor cu familia să mă însor, că era târziu. Eu lucram cu capul, când să mai fac copii?”, spune nea Nica.
Pasiunea pentru sculptat a descoperit-o de mic, după cum chiar el povesteşte, departe de casă, tocmai la Brăila. Prima dată a învăţat cum să facă un pieptăn. „Înainte, toată lumea avea păduchi. Iar eu, când eram copil mic, am fugit până în Brăila şi am venit înapoi. Şi acolo, în Brăila, pe o stradă, Hipodrom îi zicea, o ştiu şi acum, erau numai ţigani care confecţionau mai multe lucruri. M-am dat în vorbă cu copiii lor să-mi spună cum făceau pieptănul. Ei nu îi spuneau pieptăn, ci «cheptăn». Şi aşa m-am apucat să fac, am început să sculptez”, povesteşte bătrânul.
Cea mai recentă lucrare a lui nea Nica este inspirată de această experienţă din copilărie. „Cheptănarul” mai are nevoie de doar câteva şlefuiri, însă artistul este pesimist în legătură cu finalizarea acestei opere: „Nici nu ştiu dacă o să îl termin”.
Temele abordate de Nicolae Nica sunt legate de obiceiurile populare, de familie şi de război.

„Cu mine trebuie să fii în primul rând om”

Născut cu un an înaintea Marii Uniri, sculptorul oltean pune mare preţ pe omenie, fiind primul lucru pe care îl caută la un semen. Nea Nica se declară însă dezamăgit de societatea contemporană din România: „Cu mine trebuie să fii în primul rând om, nu român, nu rus, să fii om. Noi suntem nimeni. Am pus steaguri la poartă să se simtă că suntem români”.
Artistul spune că nimeni nu mai este patriot în ziua de astăzi şi că românii urmăresc decât să se îmbogăţească rapid, fără să muncească. „Mie nu-mi trebuie să-mi facă mormânt. Pe mine să mă ardă. Pentru că adevăraţii români nu mai sunt acum. Acum sunt numai bestii, hoţi care au furat şi care toată viaţa s-au uitat să vadă ce e de furat nu ce e de făcut. Tinerii pleacă în străinătate; se duc în Spania, dar se uită tot după furat. Să se ducă la muncă. De-aia suntem săraci, prăpădiţi. Nu ne bagă nimeni în seamă. Îmi pare rău că mai trăiesc. Mi-e ruşine să mai stau de vorbă cu dumneavoastră. Îmi vine să stau singur undeva şi să nu mai vorbesc cu nimeni”, a zis Nicolae Nica.

A donat muzeul de la Făgeţelu

Fără eforturile extraordinare ale lui Nicolae Nica nu ar fi existat muzeul de la Făgeţelu, care acum este secţie a Muzeului Judeţean Olt. Majoritatea exponatelor de aici sunt opere ale sale sau sunt strânse de el din localitate şi din judeţ. Deşi primul vernisaj a avut loc în 1979, nea Nica avea ideea de a face un muzeu în localitatea sa natală încă după terminarea războiului. În 1995, el l-a donat statului. „Din 1948, a avut ideea de a avea muzeu. M-a ajutat foarte mult şi Rada Ilie, pentru că eram mai puţin cunoscător în etnografie”, şi-aduce aminte el.
Nica povesteşte şi cum a reuşit să adune lucruri pentru a le expune la muzeu. El nu vrea nicio recompensă pentru această realizare: „Am venit cu muzeul aici, am lăsat casa mea în Şerbăneşti, am lăsat tot şi am venit în satul meu natal, să fac aici ceva. Am făcut acest muzeu singur, n-a bătut nimeni un cui. Totul este montat de mine şi totul este făcut de mine. Eu am mers în sat şi am adunat tot ce este în muzeu.
N-am cerut nici un ban pentru tot ce am făcut pentru muzeu”.
Bătrânul sculptor din Făgeţelu îşi aminteşte cu nostalgie de satisfacţia simţită în momentul în care reuşea să restaureze un obiect luat de la cineva şi pe care apoi îl expunea în curtea muzeului. „Era o grămadă de lemne prăpădită într-o curte la cineva. Când au venit copiii ălora de la care am luat-o şi au văzut-o, au început să plângă pentru că-şi aduceau aminte de copilăria lor”, povesteşte nea Nica.
El a rememorat şi momentele în care nimeni nu l-a susţinut în eforturile sale de a salva obiectele autentice populare româneşti: „Când am luat pietrele de moară, lumea m-a făcut nebun”.

„Meşteşugul nu s-a lipit de nimeni”

Deşi a încercat să lase în urmă meşteşugul sculpturii cuiva, Nicolae Nica nu a reuşit. Mai mult, unii dintre „ucenicii” săi l-au lăsat sărac de instrumente. „Nu s-a lipit de nimeni. Am pierdut timpul degeaba. Am avut un meşter care mi-a furat tot, nimic nu mi-a mai rămas din atelier şi nici nu s-a lipit meseria de el”, povesteşte bătrânul.

Muzeul de la Făgeţelu, bastion al culturii în nordul judeţului

Deşi nu este aproape deloc cunoscut de olteni, Muzeul de la Făgeţelu are peste 2.000 de exponate în trei săli. Fiecare sală de expoziţie are un specific: meşteşuguri, etnografie şi artă. Toate exponatele poartă amprenta lui Nicolae Nica. Dacă nu sunt creaţii ale lui, atunci sunt colecţionate sau restaurate de el.
Înfiinţat în 1979 şi donat de nea Nica statului în 1995, muzeul este rar vizitat. Puţinii turişti care vin sunt însă iubitori de artă sau oameni care au aflat de operele bătrânului sculptor oltean. „Vara vin mai mulţi turişti străini şi intelectuali care sunt în trecere şi au văzut pe internet sau au aflat despre nea Nica. Avem peste 2.000 de exponate, unele fiind şi în depozit”, explică Mihaela Toader, singura angajată a muzeului.

N-a vrut să vândă lui Adrian Păunescu

Înainte de a dona muzeul, Nicolae Nica a primit mai multe oferte de vânzare a lucrărilor sale şi a exponatelor. Niciun preţ însă nu l-a clintit pe bătrân. Printre potenţialii cumpărători s-a numărat şi poetul Adrian Păunescu. „N-am vândut la nimeni nimic. N-are valoare materială arta. Muzeul să rămână pentru posteritate”, a spus Nicolae Nica.

Moartea pictorului Truţă l-a şocat
Nicolae Nica a aflat abia după trei zile de dispariţia pictorului oltean Nicolae Truţă. Bătrânul sculptor şi-a exprimat tristeţea: „Am rămas stupid când mi-ai zis. Truţă a murit? Dar băiatul ăla era aşa de tânăr…”

A petrecut cinci ani într-un lagăr de prizonieri

Nicolae Nica a simţit din greu ororile celui de Al Doilea Război Mondial. Luptător pe Frontul de Est, în Caucaz, soldatul Nica a căzut prizonier de război în 1943. Următorii cinci ani şi i-a petrecut într-un lagăr de prizonieri de război din localitatea rusească Armavir. „Dacă vă povestesc despre lagăr, vă cruciţi. Nu trebuie să vă spun de mizere şi de lipsa alimentelor”, povesteşte cu durere nea Nica.