Oricine ar încerca, din preajma conducerii Ministerului de Interne, să-mi explice fundamentul deciziei de schimbare a comandantului Poliţiei Olt, colonelul Ion Voicu, în contextul mediatizatului scandal cu protagonista principală Melania Renghea, nu va reuşi să susţină o pledoarie credibilă. Povestea asta este cusută cu foarte multă aţă albă. La mijloc sunt şi acum, când este iminentă trimiterea în judecată a acesteia pentru o infracţiune gravă, multe necunoscute. Însă, şi dacă cineva ar desluşi acest conflict, acum nu ar mai folosi nimănui. Viaţa merge mai departe. Şi în Poliţia Olt, şi-n ceea ce-l priveşte pe Voicu… Nu ştiu dacă legătura este directă cu ce a fost, dar pentru cine are ochi să vadă, actuala echipă de la IPJ Olt, în care, ce ironie, un oltean e minoritar, se vede. Sau, mai corect spus, prezenţa poliţiei în ultimele luni, în viaţa comunităţilor locale, e mult mai vizibilă decât a fost acum un an, pe vremea asta. Renumitele focare infracţionale, cele câteva din mediul rural, sunt păstrate sub control. Iar numărul incidentelor, şi potrivit statisticilor, dar şi în raport cu ceea ce simt oamenii de acolo, este în descreştere. Mai mult de atât, a început să se formeze o stare de siguranţă din partea celor care au, într-un fel sau altul, nevoie de acţiuni concrete, de prevenire chiar, a unor fapte de natură antisocială…
Ceea ce acum un an părea de necrezut, la Potcoava, spre exemplu, e o certitudine astăzi. Poliţia de aici a început să-şi facă treaba. La fel ca cea de la Izvoare, la fel ca cea din Caracal, acolo unde, ca şi în alte părţi, se instaurase o lege nefirească a tăcerii. Sau a unei complicităţi bolnave între cei care se făceau că-şi fac treaba şi, de fapt, lăsau drum liber pentru cei care căutau să primească de la semeni mai mult decât li se cuvine. Evident, mai sunt multe de făcut, iar povestea trebuie dusă şi în zona unde mai e ceva de lucrat. Acolo unde se găseşte încrederea cetăţenilor în braţul legii, dar şi modul cum unii dintre combatanţi înţeleg să se despartă de anumite mentalităţi pentru a se integra într-o lume unde, dacă nu ai vocaţie, e mai bine să faci loc altuia! A căuta acum să identifici un responsabil pentru ceea ce se vede, pentru schimbarea din mers a modului cum poliţia olteană abordează timpul prezent, pare o muncă inutilă. Căci, un om nu se substituie niciodată unei echipe, iar atunci când aceasta din urmă câştigă, e riscant să încerci să descoperi individualităţi.
Rămâne de lucrat, poate mai mult decât se vede din afara sistemului, la partea aia de socializare, acolo unde e greu, dar obligatoriu se cere o intervenţie. La acele modalităţi lucrative prin care, uneori, poliţistul este asociat cu un pândar şi doar atât. Dar asta, altădată…
