Am citit cu sufletul la gură, fascinat de ce aflu, primul episod al dezvăluirilor #TeleormanLeaks, în urmă cu o săptămână. Chiar dacă unii au ales să bagatelizeze dezvăluirile, pentru mine, cele descrise acolo au reprezentat un laitmotiv al societăţii româneşti de după 1989, cu parveniţii ei, cu proştii îmbogăţiţi peste noapte, cu analfabetele care-şi pun fund, sâni şi buze şi cu cocalarii care îşi ridică gulerul tricourilor „Polo” şi fumează trabuc.
Câte cazuri „Nicoleta Pene” nu există în comunitatea voastră, în oraşul vostru, în comuna voastră? O ştiţi pe tipa aia care nu era chiar cea mai bună la şcoală, ba abia trecea clasa, dar s-a ajuns acum, după ce s-a combinat cu băiatul Ştii-tu-cui sau chiar cu Ştii-tu-cine? Despre asta este vorba. Despre faptul că meritocraţia nu există nicăieri, în niciun cotlon al acestei ţări. Despre faptul că, dacă ai un Daddy sus-pus, cu niţcavai influenţă, eşti un „Dumnezeu” local, chiar dacă eşti un analfabet funcţional. Nu te mai supui regulilor ca orice muritor de rând, nu te mai opreşte poliţia când calci un pic mai mult acceleraţia, nu mai stai la coadă la şaorma, primeşti cea mai bună masă la restaurant.
Toate înşiruirile de mai sus arată că n-am evoluat deloc ca societate, în ultimele decenii, ci suntem tot într-o feudă.
Totuşi, cât de cocalar să fii să-i dai bani mamei tale, în vârstă de peste 60 de ani, să-şi pună botox în buze?
Caută
