La căpătâiul unui partid istoric

Am fost cu toţii martori la cât de uşor, cu puţine cuvinte, poate fi jignită o întreagă generaţie de români, de către un grup de tineri cu o pregătire precară. Mesajul Tineretului Naţional Liberal cu privire la generaţia „decreţeilor” este un nou element care completează tabloul degradant al unui partid care ar fi trebuit să reprezinte progres, noutate, libertate. În schimb, PNL cu tot cu TNL se prezintă tot mai des drept un partid retrograd, al cărui singur scop e să stea măcar câteva luni la guvernare, nu pentru un motiv anume, nu ca să pună în aplicare vreun plan, ci ca să se oftice oamenii răi de la PSD.

S-a ieşit în stradă cerându-se demisia Guvernului PSD, în repetate rânduri, pentru motive pe care nu le reiau şi nu le comentez. Să cadă, zic, orice guvern, dar ce să vină în loc? Domnişoara Mara Mareş şi gândirea sa de extremă dreapta? Într-un partid ca PNL şi mai ales în organizaţia de tineret a acestuia ar trebui să vedem toleranţă, susţinere pentru pluralismul de idei şi împotriva discriminării. În schimb, tot mai des, liberalii ne arată o faţă urâtă, târâtă cu greu prin anii de Opoziţie, dar care nu  este o premiză pozitivă pentru preluarea guvernării.

De Ludovic Orban ce să zic? Să vorbesc despre absenţa lui, despre sluţenia unui personaj care n-a vrut să comenteze cum de lucrează la o firmă despre care nu zice nimic, până la dezvăluirile presei? N-are rost.

Pot să spun, în schimb, că aştept cu drag alegerile europarlamentare de anul viitor. Cu modestie cred că PNL va prinde cu greu un loc 3-4 în ceea ce priveşte lista pentru viitorul Europarlament. Păcat de ceea ce a ajuns acest partid istoric.