Emil Bărbulescu a fost înmormântat, marţi, la cimitirul din Dealul Lolea - Scorniceşti, lângă mama sa, Elena, şi lângă părinţii lui Nicolae Ceauşescu, Andruţă şi Alexandrina. Pe ultimul drum i-au fost alături fiul său şi sora sa, Gina, dar şi mai mulţi verişori şi rude.
Apropiaţii lui Bărbulescu spun că bolile cu care acesta s-a luptat, în ultimii 25 de ani, au ca sursă cele opt luni pe care le-a petrecut în detenţie, în 1990, dar şi faptul că s-a consumat psihic văzând decăderea familiei sale.
„Eu îl cunosc de peste 50 de ani. Era un băiat foarte cuminte. A fost prieten cu toată lumea, cu toţi consătenii. Niciodată nu a făcut diferenţa între prieteni şi rude. A fost un băiat care a dorit să facă şcoală, nu a profitat de faptul că are rude. N-am ce să zic de rău despre el. Boala care l-a răpus nu i-a mai dat voie să mai facă nimic. Acum doi-trei ani, am stat de vorbă cu el, şi mi-a zis «Băi, Marine, nu ştiu cât o voi mai duce, dar mă simt rău de tot!». Probabil că i s-a tras şi din timpurile când a fost, pe unde a fost reţinut” , spune Marin Stoica, verişorul său.
Bolnav de lupus, Emil Bărbulescu a aflat recent că suferă de cancer pulmonar în fază terminală, boală care i-a pus şi capăt vieţii.
„Un băiat de nota zece. N-a făcut rău la nimeni. A ajutat toţi oamenii, dar din păcate, unii prieteni nu prea au mai dat pe la el, în ultima perioadă. Ne ştim de mult, eu am fost director de spital vreo 30 de ani, la Scorniceşti. A rămas singur şi a făcut aceste afecţiuni, probabil pe fondul stresului. Şi-a pierdut părinţii, şi-a pierdut pe cei dragi, a ţinut în el. A fost un copil al nimănui, părăsit şi de cei mai buni prieteni. Ca medic, l-am văzut de multe ori, l-am trimis şi la Bucureşti, l-am dus şi la Slatina”, a declarat medicul Marin Tudor, fost director la Spitalului Scorniceşti şi apropiat al lui Bărbulescu.
Emil Bărbulescu, nepotul fostului dictator Nicolae Ceauşescu, a murit duminică dimineaţa, la Scorniceşti, la vârsta de 58 de ani. Ion Prioteasa, primarul localităţii în care s-a născut fostul dictator spune că Bărbulescu este o pierdere pentru oraş.
„A fost un om de toată isprava, un om cinstit şi corect, care a ajutat atât cât a putut el pe toată lumea. L-au vizitat toţi prietenii atunci când s-a întors de la Bucureşti şi i s-a spus că are puţine şanse de supravieţuire. Cel puţin, cei din Scorniceşti, toţi au fost aproape de el. Mă ştiu cu el din liceu, din 1972. Nu contau absolut deloc originile sale. Era un om foarte popular, mergea la toate reuniunile care erau atunci la liceu, la Scorniceşti. Nu avea ifose şi era foarte respectuos. Ultima oară am vorbit cu el săptămâna trecută. Am fost pe la el şi mi-a spus că-i pare rău: «Asta e viaţa, Ioane, mi-o asum!». Ştia ce urmează. Pe el l-a distrus mai mult singurătatea şi atunci când a văzut că toată lumea îi ia familia peste picior, s-a închis în el”, a declarat edilul.
Colegii de promoţie de la Şcoala de Miliţie, alături de Bărbulescu
La înmormântare au fost prezenţi şi trei ofiţeri în rezervă, colegi de promoţie cu Emil Bărbulescu la Şcoala de Ofiţeri de Miliţie. Aceştia au arătat că nepotul lui Ceauşescu evita să-şi folosească influenţa şi se simţea în largul său atunci când era tratat ca un om normal.
„Am fost coleg de promoţie cu Emil Bărbulescu, care a fost un băiat extraordinar. La timpul respectiv, la posibilităţile pe care le avea şi cum se foloseau în România, nu şi-a folosit relaţiile sau influenţa. A fost un coleg extraordinar de bun, s-a comportat normal, ca noi toţi, fără a face vreo diferenţă. Era un băiat discret şi inteligent. În ultima perioadă, n-am mai ţinut legătura cu el. El a plecat în judeţul lui, după terminarea şcolii de ofiţeri, noi am fost în Bucureşti. Am ţinut o relaţie telefonic sau ne mai vedeam când mai avea el drum prin Bucureşti”, spune colonelul în rezervă Ion Tănase.
Acesta a vorbit şi despre detenţia lui Bărbulescu, despre care spune că a fost închis nemeritat.
„După ’89, a rămas acelaşi om. A avut acea perioadă fastă pentru el şi nemeritată. A fost închis nemeritat pentru că n-avea nici în clin nici în mânecă cu activităţile celorlalţi, care erau blamaţi la ora respectivă. A trecut în avocatură, a lucrat o perioadă ca avocat, după care s-a retras la Scorniceşti. Au apărut şi bolile care l-au măcinat. A contat şi perioada închisorii, dar şi ceea ce s-a întâmplat cu neamurile lui, până la urmă, pentru că erau unchi, mătuşi. Şi aceste lucruri au avut influenţă asupra lui”, mai spune fostul miliţian.
Fost căpitan de miliţie, Emil Bărbulescu se retrăsese la Scorniceşti, unde avea grijă de casa în care s-a născut Nicolae Ceauşescu, pe care o deschisese vizitatorilor. Mai mult, în anul 2007 a instalat în curte o statuie a fostului dictator, după ce autorităţile locale au refuzat să o aşeze în centrul oraşului. Sculptorul acestei statui, Petre Georgescu Dedy, a venit marţi, la Scorniceşti pentru a-l conduce pe Bărbulescu pe ultimul drum, în ciuda vârstei sale de 80 de ani.
„Acum şapte ani, am adus bustul lui Ceauşescu, aici, făcut din praf de marmură de Carrara. La această inaugurare n-au venit decât câţiva. Am executat statuia pe banii mei şi am considerat că reprezintă 25 de ani de existenţă a statului român, bun sau rău - timpul va hotărî. Îmi pare rău că Emil Bărbulescu ne-a părăsit; a luat-o înainte când trebuia să mai rămână şi să lupte în continuare să transforme acest loc într-unul public şi să fie un muzeu permanent al lui Ceauşescu. La Bucureşti, casa lui Ceauşescu a fost transformată într-un muzeu vizitabil - 30 de lei, intrarea. Nu m-am aşteptat să se prăpădească. Avea ce să scrie”, a spus Georgescu.
Nostalgicii
Moartea unui membru al familiei Ceauşescu-Bărbulescu i-a făcut pe oamenii din Scorniceşti să-şi amintească despre vremurile de dinainte de 1989 şi despre cât de bine era pentru ei.
„A fost un băiat foarte bun. La tot Scorniceştiul ăsta a făcut bine, când a fost în viaţă. A ajutat toată comuna, pe toată lumea. Am copilărit împreună. Nu ţinea cont cine eşti, nu făcea diferenţă între oameni”, spune unul dintre prietenii lui Bărbulescu din copilărie.
În discuţie intră şi o femeie, care ţine să precizeze că uciderea Ceauşeştilor, în urmă cu 26 de ani, a fost o mare pierdere pentru ţară.
„Pierderea lor (Nicolae şi Elena Ceauşescu - n.red.), înseamnă enorm. N-avem serviciu, n-avem nimic, suntem vai de capul nostru”, a spuse ea.
Aceasta e completată de o altă consăteană: „S-a vândut totul, s-a spart totul. Nu mai avem nimic din ce s-a realizat înainte”.
Un alt bărbat înşiră o parte din realizările fostului regim şi în acelaşi timp deplânge situaţia în care se află, în prezent, oraşul lui Ceauşescu.
„Trăiam mai bine că aveam serviciu. Era pâine pe cartelă. Cum trăia toată lumea, trăiam şi noi. Nu aveam niciun avantaj că eram din Scorniceşti. S-a vândut fabrica de bere, s-a vândut fabrica de brânză, s-a vândut fabrica de confecţii, de conserve. Aveam sere pe 18 hectare, avea lumea unde munci. Acum unde, la ţară? Şi cu ziua să te duci, n-ai unde”, spune el.
Emil Bărbulescu a fost îngropat cu onoruri militare, un contingent de jandarmi trăgând focuri de armă, în momentul coborârii sicriului său în mormânt.
