Din punct de vedere gramatical, semnul de întrebare aproape că se cere după titlul de mai sus. Însă, a pune sub semnul întrebării existenţa principalului partid de opoziţie de la Olt, după ziua alegerilor interne, atunci când democrat-liberalii vor alege între Blaga, Udrea şi Macovei, e puţin fatalist. Pare incredibil, dar cred că premisa este mai mult decât corectă: PDL-ul de la Olt, aşa cum este el în clipa de faţă, viciat de nişte mărunte conflicte interne, specifice unui partid de opoziţie, este condamnat să existe. Nu se poate altfel.
În faţa unei puteri autoritare, cu vreo 70% reprezentare parlamentară, la nivel central, cu vreo 85-90% poziţionare structurală în judeţul Olt, nevoia de opoziţie este iminentă şi universal necesară. Atât pentru componenţa arcului puterii, dar şi pentru cei care nu fac parte din ea…
Într-un fel, luptele interne sunt aducătoare de beneficii. Cei care încearcă să spună că un partid se poate reforma aflându-se la putere, mint sau nu au habar de politică. De aceea, indiferent cine va fi preşedinte, deşi numai o minune, nu neapărat blondă, îl poate îndepărta pe Vasile Blaga de victorie, ziua de 23 martie e chiar un moment al relansării. Chiar dacă după această dată vor începe bătăliile prin teritoriu, pe la organizaţiile locale, pe la cele judeţene.
Potenţialul acestui partid este imens, şi se formează ciclic. La două, trei guvernări. Aşa se întâmplă la nivel central, aşa e şi în teritoriu. Puţini îşi mai amintesc că la desprinderea din FSN, la Olt, PD-ul a fost mulţi ani prima forţă. Până la plecarea lui Ionică şi Grădinaru. La fel de puţini sunt şi cei care ştiu că cei trei primari, foşti ai Slatinei (Dan Liviu Mircea, Gheorghe Păunescu, Darius Bogdan Vâlcov), au ajuns pe post din partea acestui partid pe care unii îl văd acum dispărut în neant.
O fi poate linia destinului acestei formaţiuni politice, să nu se regăsească niciodată într-o zonă de mijloc. Să fie, ori cel mai bun, ori cel mai de jos. Altfel, în cazul lor, al pedeliştilor, nu cred că la Olt se poate vorbi de o renaştere. E nevoie doar de o regrupare a nemulţumiţilor care nu vor avea unde să meargă. PRM-ul e istorie, PP-DD-ul, deşi are trei parlamentari, nu există, iar pe liberalii olteni nu-i putem acuza de prea multă inteligenţă, atunci când refuză să joace rolul de opozanţi ai sistemului pesedist.
E doar o chestiune de plasament, în principal. Să ştii să fii la locul potrivit, în momentul potrivit. Restul vine de la sine. Evident, cu multă muncă şi încredere în rotaţia firească a puterii, într-o ţară unde e vechi păcatul: cei care deţin puterea cred că au făcut un contract pe viaţă cu veşnicia, cu şoferul de la scară şi cu secretara ţâfnoasă, gata oricând să se sacrifice pentru conducătorul iubit, sincer, doar de ea…
Priviţi doar peste umăr şi veţi vedea, aici, la Olt, un autobuz plin cu… nemuritori. D’ăla mare, de şaizeci de locuri. Cu unii care au fost şi cu alţii care or să fie. Tot la timpul trecut…
