În urmă cu vreo câţiva ani, cineva, nici nu mai ştiu cine, lansa în spaţiul public o temă de lucru: candidaţii la funcţii de demnitate publică să fie supuşi unui control amănunţit în ceea ce priveşte capacitatea mintală, discernământul faţă de postul ţintit. S-a pierdut ideea, în prăpastia derizoriului. Într-un fel, nu venise vremea ei. Pentru că uneori, alegerea corectă a unei oportunităţi de interes public, în dauna alteia, creează dezbateri ample…
Balşul, un oraş încântător, aşezat pe malul Olteţului mijlociu, este în prezent aspru pedepsit, prin felul în care actuala administraţie, legislativ şi executiv deopotrivă, acceptă ideile venite dinspre… primarul oraşului. Cel care, mânat poate de bine, de-un bine interpretat, dar care nu este cel general, cel sperat de comunitate, acţionează împotriva listei de necesităţi, făcută de bălşeni pentru administraţia locală. Cea care îi plăteşte primarului indemnizaţie, cea care îi oferă maşină la scară şi toate drepturile principale şi… anexe, rezultate din funcţie. Dintr-o dată, în micul părculeţ din faţa primăriei au apărut cincisprezece pietre funerare. Sau borne de hotar. Asta la prima vedere, pentru că aceste repere, din beton placat cu un granit caricatural, prefabricat pe undeva prin China, vor servi drept socluri pentru statuile unor bălşeni celebri. Dintre cei care s-au evidenţiat în lume, în decursul timpului.
Sunt câţiva oameni care merită o recunoştinţă. Or fi zece, or fi cinşpe, poate nici atât, însă disproporţia dintre necesitate şi utilitate apare abia atunci când se pun pe cele două talere ale balanţei soclurile şi statuile care vor veni într-o zi, în cinstită cântărire, cu nevoile actuale ale oraşului. Ale acelui ansamblu citadin unde alimentarea cu apă e încă un vis pentru mulţi dintre locuitori, canalizarea e o poveste aşteptată de cei cu stabiliment în fundul curţii, şi alte lucruri dintre cele care se pot înscrie, firesc, pe o listă de priorităţi, înaintea pietrelor funerare din faţa primăriei, care vor deveni socluri pentru statui…
Prevalându-se de o legislaţie extrem de ocrotitoare, beneficiind de suportul actualei puteri de la nivel judeţean, dar şi central, primarul de la Balş ştie că nu poate păţi nimic atunci când pune carul înaintea boilor. Mai ştie că într-un prim an din cel de-al doilea mandat poţi să joci la cacealma cu cei care te-au votat. Însă, aceste răni făcute pe obrazul oraşului unde sunt atâtea lucruri de făcut înaintea respectivului complex arhitectural, să fim politicoşi cu ceva ce nu există, s-ar putea să nu se vindece prea curând. Şi, în politică, în administraţie, restul de mandat (cei trei ani de acum încolo) trece repede. Altfel, mă întreb doar aşa: ce or crede cei care tranzitează Balşul, din Craiova în drum spre Bucureşti, de oriunde spre oriunde, atunci când văd, pe marginea drumului, obeliscurile neterminate despre care tocmai am scris acum?
