Sâmbăta trecută au fost alegeri în aproape jumătate de ţară. De data asta, interne. În cadrul organizaţiilor judeţene ale Partidului Social Democrat. A fost practic ziua marelui tur de forţă, în pregătirea Congresului din 19-20 aprilie, atunci când o parte dintre cei aleşi în teritoriu vor merge la Bucureşti să-l aleagă pe Ponta preşedinte şi să-l vadă pe Adrian Năstase în carne şi oase. În ziua respectivă, deşi ar fi fost mai la îndemână Casa de Cultură a Tineretului, acolo unde organizaţia judeţeană a PSD Olt a avut alegerile sale, am ales să merg la Călăraşi, în sudul Bărăganului. Acolo unde, pentru poziţia de preşedinte, în competiţie îşi anunţase participarea senatorul de la Olt, Dan Şova. Miza alegerilor este greu de înţeles, atâta timp cât particularităţile social-democraţiei călărăşene nu pot fi cunoscute într-o jumătate de zi, oricât de multă bunăvoinţă ai primi din partea presei locale de acolo. Una rea, în sensul bun al cuvântului. În doar câteva ore, la Călăraşi ai suficient timp să vezi… stânga de la Olt. Să mergi acolo şi să poţi să ai la îndemână un instrument comparativ, e chiar un bun prilej de a-i analiza corect pe ai tăi. După ’89, şi Călăraşul şi Oltul au pornit cam umăr la umăr. Cu un uşor avantaj pentru primul. Doar de acolo e Ion Iliescu, părintele spiritual al celor care se gândesc să împartă egal, la cei mulţi, promisiuni şi prosperitate.
Între timp, în anul de răscruce 2004, atunci când Alianţa DA a pus mâna pe putere, la Călăraşi, stânga a fost făcută franjuri. Când de liberali, când de ai lui Băsescu. La Olt, ai noştri s-au retras. Nu neapărat prin munţi, dar n-au ajuns cam niciodată vioara a doua. Prin cifre, astăzi, comparaţia e simplă: la Olt, în cadrul USL-ului, Vâlcov se bazează pe ceva când spune că PSD plus zero, egal USL. La Călăraşi, din 55 de localităţi, USL-ul are 40, dar aici vine şi partea goală: PSD-ul are doar 11, iar la Consiliul Judeţean, la ei, liberalii sunt tari. Sunt la ei acasă… Şi, uite aşa, după un drum de trei sute şi ceva de kilometri dus, puţin mai mult la întors, de la Călăraşi stânga Oltului se vede bine. Din punct de vedere politic. Iar de aici, legitima aşteptare că oltenii vor trăi mai bine, urmare a acestei încrederi în ce au votat, are temei şi justă cauză. Altfel, roata istoriei, un vehicul necontrolat de nimeni până acum, îi poate duce şi aduce pe liderii momentului, de oriunde ar fi ei, prin locuri neumblate…
Ar fi păcat, chiar dezamăgitor, ca după atâta vot de încredere, acordat emoţional, pragmatic sau în orice alt fel, pornind poate şi de la comparaţia de mai sus, oltenii să nu simtă că trăiesc şi ei bine. Acasă la ei, fără a mai căuta dreptul la o viaţă decentă, prin exil la Bucureşti sau în colţurile continentului unde recesiunea doare, dar nu te termină! Altfel, acest exerciţiu de statistică prelucrată, comparat, între Slatina şi Călăraşi, acolo unde senatorul de la Olt, Dan Şova, vrea să-i „exorcizeze” de liberalism şi pedelism pe cei din zonă, poate deveni oricând un pasaj teoretic…
