Cel mai la modă substantiv folosit în ultimele luni, în spaţiul public (noţiune inventată de analiştii şi băgătorii de seamă), cu o oareşce condenscenţă, se numeşte „arierate”. Un termen exclusiv economic, pe care mulţi dintre utilizatori îl folosesc pentru a arăta un nivel de pregătire, o poziţie intelectuală în cadrul unei societăţi în care bogaţii vremii cumpără pentru biblioteca din living cotoare de cărţi la metru. E şi mai practic într-un fel. Nu apasă asupra mobilierului, nu atrag praful şi nu provoacă leziuni asupra materiei cenuşii de sub gelul uşor grizonat al titularului doctorand în… liberalism, să zicem.
Revenim la arierate! Acestea reprezintă obligaţii financiare ajunse la scadenţă, neachitate, înregistrate de regii autonome, societăţi comerciale şi unităţi administrative. Definiţia e luată din dicţionar. Termenul era folosit până acum doar în pledoariile magiştrilor de drept comercial, atunci când se judecă pricini cu bani mulţi. Astăzi îl foloseşte toată lumea. Premierul vorbeşte despre ele (n.n. arieratele), mustăciosul ăla de lângă el, care a devenit dintr-o dată înţelept, Liviu Dragnea, mai ceva… Politica guvernului faţă de arierate este achitarea neîntârziată a acestora. Iar cine nu poate, beleşte capra. Adică, este obligat să majoreze impozitele şi taxele locale pentru a găsi astfel sume prin care să achite… arieratele.
Un exemplu este Balşul. Aici, în numele lor, birurile au luat-o razna: 16% la impozite şi taxe locale, vreo 40% la apă chioară şi potabilă, alte 25% la gunoi. Trebuie să achităm arieratele, vă daţi seama! Însă, această poveste, în speţa de faţă, dar şi în general, este o capcană cu picioare lungi şi fustă scurtă. Toată lumea o admiră, dar nimeni nu se întreabă de unde vine şi unde merge. Adică, datoriile sunt considerate sacre şi inamovibile. Nu se atinge nimeni de ele. Trebuie doar plătite. Păi, în acest caz, şi nu e nevoie acum de detalierea punctuală a risipei banului public, cred că, fără să-şi dea seama, guvernul lui Victor Ponta a acordat o amnistie fiscală. Mascată. Adică: vă mai ajutăm şi noi, plătiţi şi nu vă întrebaţi ce...
Şi asta pe spatele contribuabilului, că doar nu o să vă închipuiţi că primarul de la Balş, exemplul luat la întâmplare, premierul şi alţii care decid în situaţia dată vor veni cu bani de acasă să achite sofisticatele arierate. Păi, e şi logic ca înaintea achitării acestor poveşti cu bani mulţi risipiţi pe aiurea, să-i mai verificăm încă o dată. De unde au venit şi unde au mers. Asta pentru că nu-mi ies deloc din minte, de câte ori trec prin Balş, acolo unde e primar Ady de la PNL, ghivecele - verde ţigănesc, suspendate pe nişte suporţi de fier, deasupra a ceea ce ar fi trebuit să fie spaţiu verde. Jos cresc mucuri de ţigări şi reziduuri rutiere, deasupra, două luni pe an, trei muşcate ofilite şi nişte coji de seminţe…
