Aproape 10 mii de locuitori, iluminat public parţial, alimentare cu apă şi canalizare, sunt câteva dintre informaţiile reţinute de Recensământul organizat în anul 1912, acum 110 de ani.
Primul Recensământ general al României organizat pe criterii științifice a avut loc pe 19 decembrie 1912. Deși s-a desfășurat în condiții dificile, pe fondul celor două războaie balcanice, recensământul a fost finalizat integral, notează istoricul Aurelia Grosu.
Datele Recensământului general din anul 1912 referitoare la Slatina:
- suprafața totală a orașului - 477 ha, dintre care 227 ha orașul propriu- zis, 250 ha mahalalele Caloianca, Clocociov mănăstire și Clocociov gară;
- locuitori stabili – 9.855, dintre care 5.917 bărbați și 3.908 femei; flotanţi - 67;
- case locuite – 1.483; nelocuite - 203;
- clădiri administrative, școli, biserici, ateliere, bărăci - 1.044;
Edilitare:
- iluminat parțial cu electricitate prin lămpi Washington și lămpi electrice;
- alimentare cu apă potabilă prin conducte, apa fiind pompată din puțurile săpate pe malul Oltului la Castelul de apă de unde se distribuia în oraș. Alimentarea cu apă direct din fântâni particulare se practica pe scara largă;
- canalizare pe o lungime de 3 745 m.
„În anul Recensământului, Slatina traversa un amplu proces de modernizare sub primariatul avocatului Ion Belu (1911-1914). În această perioadă se execută lucrările de alimentare cu apă potabilă, electricitate, canalizare, construirea Castelului cu apă și a Uzinei electrice (în prezent Fabrica de oțet)”, notează Aurelia Grosu.
