În timp ce în cele mai mari universităţi din ţară, Petre Pandrea este un subiect foarte dezbătut, în oraşul său natal aproape că nu există. Sunt nişte frânturi de informaţii în ceea ce-l priveşte, dar valoarea scriitorului merită o atenţie sporită. Confuzia este sporită şi de Primăria Balş, care spune pe site-ul instituţiei că actriţa Anca Pandrea, soţia lui Iurie Darie, ar fi rudă de gradul întâi cu scriitorul. „Demn de menţionat este faptul că pe terenul pe care se ridicase clădirea liceului fusese casa în care se născuse şi trăise o mare parte din viaţă cunoscutul filosof şi eseist Petre Pandrea, fapt confirmat în 1980 de fiica acestuia, actriţa Anca Pandrea, când a vizitat liceul nostru“, se spune pe site-ul primăriei Balş, la descrierea Liceului Teoretic. Manuela Vlad, bibliotecar de la Biblioteca „Petre Pandrea“ din Balş, îi contrazice pe reprezentanţii Primăriei: „Nadia Florentina Pandrea, fiica lui Petre Pandrea, s-a ocupat să editeze cărţile «Memoriile mandarinului valah», «Reeducarea de la Aiud», «Jurnal penitenciar», «Garda de fier», «Jurnal de filosofie politică», «Memorii penitenciare», «Helvetizarea României», «Crugul mandarinilor» şi «Călugărul alb»“. Am mai aflat de la aceeaşi sursă că Nadia-Florentina Marcu Pandrea mai are un frate, dr. Andrei Pandrea, stabilit în Paris, membru al Academiei Române.
Cine a fost Petre Pandrea
Numele adevărat al lui Petre Pandrea era Petre Marcu. A fost un renumit scriitor, avocat, specialist în codul penal şi publicist. Ca avocat a pledat adeseori gratuit, patetic şi ofensiv, cu impresionantă investiţie de inteligenţă şi erudiţie, în favoarea unor persoane sau organizaţii aflate în dizgraţie. A fost arestat de patru ori în perioada 1940-1944, perioada maximă de detenţie a fost atunci opt zile. După ce comuniştii au preluat puterea în România, a efectuat 10 ani de temniţă, între 1948-1952 şi 1958-1964. A fost inclus în lotul Pătrăşcanu pentru că a fost cumnatul lui Lucreţiu Pătrăşcanu. A fost condamnat la 20 de ani de temniţă din care a executat doar 7 în închisoarea de la Ocnele Mari. Celebrul „Manifest al Crinului alb”, scris de Petre Pandrea, în 1928 împreună cu Sorin Pavel şi Ion Nistor, „a consternat şi revoltat generaţioniştii, chiar şi pe cei apropiaţi, în afară de Mircea Eliade... fiind socotit un demolator al programului generaţionist”.
