Despre Paula Iliescu şi despre anii petrecuţi de aceasta în România nu s-au păstrat prea multe informaţii. Se ştie doar că actriţa s-a născut pe 15 octombrie 1908 în localitatea Corabia, într-o familie evreiască din clasa de mijloc. Filmul se rupe apoi până la debutul său pe marile ecrane, emigrarea Paulei în Franţa şi schimbarea numelui în „Pola Illery”, aşa cum avea să fie cunoscută în lumea întreagă. Se întâmpla spre sfârşitul anilor ’20, când tânăra apărea în filmul „Le desir”, regizat de Albert Durec. Cum pelicula avea să se bucure de mare succes, olteanca decidea să se mute la Paris.
A jucat în peste 15 filme
Primită cu braţele deschise de cinefili după filmul lui Durec, Pola Illery se transforma uşor-uşor într-un mare star al filmelor mute. Următorul film în care a fost distribuită a fost „Le capitaine Fracasse”, al lui Albert Cavalcanti, în anul 1929. Pola avea să devină treptat una dintre cele mai bune şi mai apreciate actriţe românce, dovadă fiind faptul că i s-a oferit rolul principal în primul film cu sonor din România, „Parada Paramount” (1930), film în care a jucat şi marele comediant Ion Iancovescu. A devenit cunoscută şi datorită filmelor „Under the Roofs of Paris” (1930), „Le petit chaperon rouge” (1930), „Un homme en habit” (1931), „L’ange gardien” (1933) şi „Quatorze Juillet” (1933). Ultimul său film a fost „Un tombeau hindou”, în 1938. Presa internaţională avea să o catalogheze pe Pola Illery ca pe un star exotic al filmelor mute în Franţa şi în România, în anii 1920, care a încercat să facă tranziţia la filmele cu sonor în anii 1930. A fost renumită pentru portretizarea libertăţii sexuale a femeilor şi a fost considerată cel mai strălucitor star de cinema din epoca filmelor mute din România.
„Pola Illery a fost o actriţă care emana sexualitate şi farmec, în ciuda faptului că avea doar 1,5 metri. Datorită ochilor săi profunzi şi a aspectului său general întunecat, Pola Illery a reuşit să atragă rapid atenţia managerilor de teatru. Ea şi-a luat numele de «Pola» ca un tribut adus actriţei poloneze Pola Negri, o divă a filmului mut şi prima actriţă europeană invitată să joace la Hollywood”, notează The Telegraph în ediţia din 24 februarie 2012.
„Sub acoperişurile Parisului”, momentul de glorie al Polei
Filmul care i-a adus cele mai mari satisfacţii profesionale a fost „Sub acoperişurile Parisului” („Under the roofs of Paris”), apărut în 1930, sub bagheta regizorală a lui Rene Claire. Comedia muzicală ce se întinde pe 96 de minute prezintă povestea unui cântăreţ de stradă din Paris, Albert, ce o întâlneşte şi se îndrăgosteşte de Pola, o frumoasă româncă. Dar nu numai el este atras de aceasta, ci şi Louis, cel mai bun prieten al lui Albert, şi Fred, un gangster. Într-o seară, Pola nu mai poate să se întoarcă acasă, întrucât Fred îi fură cheia de la locuinţă, astfel încât apelează la Albert. Cei doi petrec noaptea în aceeaşi cameră, Albert pe podea, iar Pola în pat. La scurt timp după această noapte, cei doi se îndrăgostesc şi decid să se căsătorească, dar destinul îi separă. Astfel, cântăreţul este arestat pe nedrept pentru furt, iar în timp ce acesta stă în închisoare, Pola găseşte consolare în braţele lui Louis. Adevăratul hoţ este prins, Albert iese din închisoare, însă Pola este acum într-o relaţie cu Fred, cu toate că îl iubeşte pe Louis. După o luptă iscată între gangster şi cei doi prieteni, filmul se încheie cu decizia lui Albert de a renunţa la Pola în favoarea prietenului său. Filmul este considerat a fi prima producţie franţuzească din perioada filmului sonor care a cunoscut succesul internaţional. „Sub acoperişurile Parisului” a fost filmat între 2 ianuarie şi 21 martie 1930 şi a avut premiera la cinematograful „Moulin Rouge” din Paris în 2 mai. A ajuns apoi în cinematografele din Berlin, New York, Londra, Tokyo, Shanghai, Moscova şi Buenos Aires, bucurându-se de numeroase aprecieri.
A fugit în America de teama naziştilor
După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Pola Illery a renunţat la cariera înfloritoare pe care o avea în lumea filmului şi a emigrat în Statele Unite ale Americii pentru a scăpa de nazişti. În timpul războiului a devenit voluntar, lucrând ca soră medicală pentru Crucea Roşie. Avea să devină cetăţean american în 1946, iar în 1947 se căsătorea cu Daniel Alpert. După ce a locuit împreună cu soţul său în oraşe precum New York şi Baltimore, familia şi-a ridicat o casă în Scranton, Pennsylvania în 1954. Aici avea să-şi petreacă actriţa originară din Corabia tot restul vieţii, împreună cu soţul şi cei patru copii.
Pola Illery a murit pe 15 februarie 2012, în Scranton, Pennsylvania, la vârsta de 103 de ani. După o ceremonie funerară evreiască la „Temple Israel Synagogue”, aceasta a fost înmormântată la „Washburn Street Cemetery” din localitate. Cu toate că este cunoscută la nivel mondial ca fiind ultima actriţă reprezentativă pentru filmul mut, Pola Illery este prea puţin cunoscută în oraşul natal.
