Dana Cenuşă ieşise la pensie, în luna octombrie a anului trecut, după o perioadă de aproximativ 14 ani în care se ocupase de departamentul de comunicare din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Ea lupta de mai multă vreme cu o boală incurabilă. În anii ’90, Dana Cenuşă a lucrat pentru ziarul „Oltul” şi pentru televiziunea locală „Novel”. În 2000, ea a fost cooptată în echipa Rodicăi Stănoiu, de la Ministerul Justiţiei, ca şi consilier pentru mass-media şi imagine, pentru ca, ulterior să ajungă la ANP.
Cei care i-au fost colegi Danei Cenuşă, în presa locală, spun despre ea că se remarca printr-un talent jurnalistic, întrecut doar de discreţia sa.
„A fost colega mea, la televiziunea locală. Ea lucra la ziarul «Oltul» şi a venit la televiziunea locală «Novel», în anii ’90. Era o tipă talentată în ale scrisului, avea talent şi pentru investigaţii şi ştia să urmărească un fir indiferent de domeniu - politic, social sau cultural. Avea, cum se spune, şi verbul şi adjectivul la ea tot timpul. O femeie la locul ei, era foarte discretă. Şi când lucram la «Novel», când avea invitaţi, insista să fie cât mai puţine prim-planuri cu ea. Cerea plan general, după care camera să fie pusă pe invitaţi”, a declarat Vasile Lolea, unul dintre colegii Danei Cenuşă, la Televiziunea „Novel”.
Dana Cenuşă a fost înmormântată, marţi, într-un cimitir din Capitală.
„Trebuie să conving societatea că aceşti oameni există”
Despre decenţa şi idealismul Danei Cenuşă au vorbit şi reprezentanţii ANP, care au postat un mesaj de condoleanţe pe pagina oficială a instituţiei.
„Spre o lume mai bună, decent si tăcut, Dana a plecat în căutarea idealurilor pe care cu atâta încăpăţânare le-a apărat. Cuvintele sunt mici, puţine şi se chircesc meschin în încercarea de a aminti o minte strălucită şi iscoditoare, un suflet generos, o puternică voinţă, o flacără ce a ars cu foarte multă pasiune… Salutăm cu adânc respect o carieră care a marcat într-un mod aparte sistemul penitenciar, iar Festivalul de Teatru pentru Deţinuţi, poate cel mai vizibil, este cu siguranţă doar o mică parte a activităţii sale. «Lumea», «Om cu Muzica», «Renato» sunt doar câteva idei pe care Dana ni le-a dăruit cu generozitate şi care au unit, măcar pentru câteva clipe, comunitatea, personalul de penitenciare, deţinuţii. Perseverenţă şi dedicare, inovaţie şi încăpăţânare, valori şi principii, interconectarea comunităţii cu sistemul penitenciar sunt principalele repere după care Dana Cenuşă şi-a ghidat întreaga carieră, dar şi viaţa”, se arată în mesajul ANP.
Fosta ziaristă şi-a dedicat ultima parte a vieţii luptei cu prejudecăţile despre oamenii care sunt după gratii.
„E foarte simplu să trăieşti previzibil. Cu toţii avem prejudecăţi mai multe decât ne imaginăm, sau suntem dispuşi să acceptăm. Dacă nu-ţi pui problema cu adevărat, nu ştii. Eu aveam prejudecăţi enorme înainte de a intra în acest sistem, nu puteam să asociez teatrul cu deţinuţii. Aveam mereu de-a face cu lucruri care nu ne convin. Aşteptăm să le schimbe altcineva. Eu trebuie să conving societatea că aceşti oameni există, că nu sunt pe Lună. Pentru ei, teatrul e o formă de libertate”, spunea Dana Cenuşă.
