Gazeta Nouă: De când lucraţi la Camera de Comerţ Industrie şi Agricultură Olt şi de când sunteţi preşedinte al acestei instituţii?
Dorel Mocan: La Cameră lucrez din 1994, în momentul actual sunt printre cei mai vechi angajaţi ai instituţiei. Am început în funcţia de director al Departamentului de Relaţii Externe, funcţie în care am lucrat din 1994 până în 2006, iar din 2006 sunt preşedintele Camerei.
GN: Ce presupune funcţia de preşedinte al CCIA?
DM: Presupune managementul instituţiei, coordonarea activităţilor legate de tot ceea ce înseamnă menirea pe care o avem noi ca organizaţie non-guvernamentală în sprijinul întreprinderilor membre ale camerei în ceea ce priveşte intrarea pe piaţă, de la înfiinţare şi până la ceea ce înseamnă sprijinul pentru derularea activităţilor.
GN: Când s-a organizat prima dată topul firmelor din Olt?
DM: Suntem la a XVII-a ediţie. 1994 a fost primul an în care s-a organizat acest top.
GN: Ce s-a schimbat între timp? Din 1994 şi până acum?
DM: Nu s-a schimbat absolut nimic. Pe piaţa românească a evaluării palmaresului economic al întreprinderilor au apărut tot felul de topuri şi clasamente care se concretizează în diplome, în medalii, în distincţii care se oferă la kilogram sau la bucată. Sunt multe firme care, pur şi simplu printr-un mesaj pe internet comunică: „sunteţi pe primul loc în topul firmelor, dacă doriţi să vă dăm diploma, trimiteţi două milioane la adresa X”. Nu. Topul firmelor, în primul rând, este o atribuţiune legală a Camerei de Comerţ, statuată prin Legea 139/1990, iniţial, iar, din 2007, prin Legea 335 a Camerelor de Comerţ.
GN: Care sunt criteriile care stau la baza alcătuirii topului?
DM: Este un top care nu se organizează pur şi simplu pe baza cifrei de afaceri sau profitului pentru că acest top poate fi denaturat. Poate că o firmă cu o cifră de afaceri enorm de mare să fie, în fond, în faliment sau cu datorii foarte mari. Calculaţia şi clasificarea în top se face pe baza unor indicatori care ţin de cifra de afaceri netă, profitul din exploatare, efortul de dezvoltare, rata profitului, eficienţa utilizării forţei de muncă şi eficienţa utilizării capitalului angajat de firma respectivă. În afară de faptul că se realizează şi nişte clasificări în ceea ce priveşte dimensiunea întreprinderii – microîntreprinderi, întreprinderi mijlocii, întreprinderi mari şi forte mari. Pentru că nu poţi să compari activitatea unei firme cu 2.000 de angajaţi cu activitatea unei firme cu 20 de angajaţi care lucrează, să spunem, în acelaşi domeniu.
GN: Ce criterii trebuie să îndeplinească firmele pentru a intra în topul făcut de Camera de Comerţ?
DM: În mod normal, în competiţie intră toate firmele care depun bilanţ. An de an, în baza unui protocol pe care-l avea iniţial cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi, începând de anul trecut, cu Oficiul Registrului Comerţului, baza de date reprezentând cifrele din bilanţurilor tuturor societăţilor comerciale este prelucrată şi filtrată prin aceşti indicatori de care vorbeam mai înainte. După aceasta rezultă topul.
GN: Câte firme vor participa în acest an?
DM: Pentru ediţia topului din 2010, realizat în baza cifrelor din bilanţ din 2009, au intrat în competiţie, asta înseamnă că au depus bilanţ la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt, aproape 6.000 de firme. Dintre acestea, s-au încadrat în indicatori şi au devenit eligibile pentru top 575 de firme, în sensul că datoriile către stat sau pierderile din exploatare elimină automat din top firmele care nu realizează aceşti indicatori. Iar din cele 575, 262 vor deveni laureate ale topului, în sensul că s-au clasat pe locurile 1-3.
Oltenii la Parlamentul European al Întreprinderilor
GN: Ce reprezintă Parlamentul European al Întreprinderilor şi ce legătură are cu firmele din Olt?
DM: Parlamentul European al Întreprinderilor este o iniţiativă a Comisiei Europene, anul acesta a avut loc a doua ediţie. Parlamentul se ţine din doi în doi ani. La fiecare ediţie, pe data de 15 octombrie, parlamentarii politici europeni fac loc parlamentarilor întreprinzători. Sistemul de lucru este acelaşi ca şi la Parlamentul European, adică fiecare ţară are alocat un număr de locuri egal cu numărul de parlamentari europeni pe care îl are. În situaţia României este vorba de 33 de locuri. Am reuşit să promovăm patru reprezentanţi de firme din judeţul Olt, care să meargă la Bruxelles.
GN: Ce s-a discutat acolo?
DM: Ne-am deplasat acolo, s-au dezbătut probleme legate de piaţă, de accesul pe pieţe, de migraţia forţei de muncă, de condiţia forţei de muncă, în Europa unită şi de resurse. S-au votat şi emis nişte rezoluţii ale Parlamentului European al Întreprinderilor care au fost apoi puse pe masa preşedinţiei Comisiei Europene, urmând să constituie discuţii pentru parlamentarii europeni în viitoarea sesiune.
GN: Faptul că din Olt s-au deplasat patru oameni de afaceri, numărul total fiind de 33, înseamnă că unele judeţe n-au fost reprezentate.
DM: Evident. Oricum nu se putea acoperi toată ţara cu o reprezentare pur aritmetică. Ne mândrim şi e o realizare faptul că am reuşit să promovăm în acest Parlament nu unul sau doi ci patru oameni de afaceri din judeţul Olt.
Întâlnire cu aleşii
GN: Am înţeles că de mai mult timp încercaţi să organizaţi o întâlnire între reprezentanţii mediului de afaceri şi parlamentarii din Olt.
DM: Este o preocupare a mea. De doi ani de zile am tot încercat şi sper să reuşim în anul acesta. După fiecare vacanţă parlamentară, într-un anume fel parlamentarii noştri pleacă la locul lor de muncă, cu gânduri noi, probabil. Încercăm să organizăm, cu câteva zile înainte de plecare spre Parlament a acestora, o întâlnire ca să-i madatăm, într-un anume fel, cu probleme care considerăm noi că ar trebui puse în discuţia Parlamentului României pentru mai binele nostru într-o ultimă instanţă.
GN: Până acum ce dificultăţi aţi întâmpinat în organizarea unei astfel de întâlniri?
DM: Nu au fost dificultăţi. Probabil nu ne-am sincronizat noi cum trebuie şi n-am reuşit să organizăm o astfel de întâlnire. Sperăm să avem mai mult succes în ianuarie.
„Se manifestă un anumit trend de a muta afacerile în afara graniţelor”
GN: Care sunt principalele probleme cu care mediul de afaceri din Olt se confruntă?
DM: Nu cred că este o mare noutate. Problemele crizei sunt aceleaşi peste tot. Ceea ce mă bucură pe mine e faptul că oltenii au dat dovadă de inteligenţă, au dat dovadă de putere de muncă şi au reuşit, totuşi, să treacă peste această criză în condiţii mai bune decât în alte părţi ale ţării. Mă uit că totuşi rata şomajului, în judeţul Olt, nu este extraordinar de ridicată iar în Slatina se munceşte. Avem şi şansa unor investiţii mari pe teritoriul judeţului şi când investitorii strategici europeni sau mondiali, cum este Pirelli, TMK sau Vimetco, fac asemenea investiţii în Olt este un semn bun şi treaba merge.
GN: Ce afaceri merg cel mai bine pe timp de criză în Olt?
DM: Din ce ştiu, merge foarte bine, la ora actuală aluminiul, pentru că cotaţia la bursa de metale din Londra este destul de ridicată-undeva la peste 2.000 de dolari pe tonă.
GN: Micile afaceri mai au vreo şansă?
DM: Micile afaceri bineînţeles că au, dar depinde de fiecare om cum îşi gestionează felul în care a venit din urmă, acumulările pe care le-a avut, clasamentele pe care le face, investiţiile pe care le face. Este nevoie de multă prudenţă şi perspicacitate în a alege domeniul în care îţi desfăşori activitatea. Într-adevăr, se simte un anume recul, în special în domeniul pieţei de vânzare cu amănuntul sau în piaţa materialelor de construcţii, care la un moment dat era un bum, pentru că lumea s-a repliat.
GN: Este mai greu să faci afaceri în România faţă de ţările vecine?
DM: Din punctul de vedere al afacerii în sine nu este mai greu sau mai uşor. În ceea ce priveşte sistemul de înfiinţare a unei firme nu sunt diferenţe mari. În schimb, la momentul actual, vecinii noştri au luat măsuri anticriză. Cert este că inclusiv în România, se manifestă un anumit trend de a muta afacerile în afara graniţelor pentru că o cotă de impozitare a profitului de 10% faţă de 16% în România este la un moment dat tentantă şi care are rezultate în ceea ce înseamnă eficienţa activităţii unei firme.
