Fără eforturile extraordinare ale lui Nicolae Nica nu ar fi existat muzeul de la Făgeţelu, care acum este secţie a Muzeului Judeţean Olt. Majoritatea exponatelor de aici sunt opere ale sale sau sunt strânse de el din localitate şi din judeţ. Deşi primul vernisaj a avut loc în 1979, ’nea Nica avea ideea de a face un muzeu în localitatea sa natală încă după terminarea războiului. În 1994, el l-a donat statului.
Înainte de a dona muzeul, Nicolae Nica a primit mai multe oferte de vânzare a lucrărilor sale şi a exponatelor. Niciun preţ însă nu l-a clintit pe bătrân. Printre potenţialii cumpărători s-a numărat şi poetul Adrian Păunescu.
„N-am vândut la nimeni nimic. N-are valoare materială arta. Muzeul să rămână pentru posteritate”, declara, pentru Gazeta Nouă, Nicolae Nica.
O viaţă închinată tradiţiilor
Nicolae M. Nica s-a născut în 7 februarie 1917, în satul Chilia, din Făgeţelu Oltului, într-o familie de ţărani harnici. A luat parte la cel de-Al Doilea Război Mondial, având gradul de sergent, distingându-se prin curaj şi fermitate în îndeplinirea ordinelor de luptă. La 24 noiembrie 1943, cu ocazia luptelor de la Melitopol, este dat dispărut, însă, în realitate, cade prizonier şi cunoaşte pe parcursul a cinci ani tragediile şi ororile lagărelor ruseşti.
La 25 mai 1948 este eliberat din prizonierat şi revine în ţară. Între 1959-1962 urmează cursurile Şcolii Populare de Artă din Piteşti, specializarea sculptură, pe care a absolvit-o în 1963. După 1965 se dedică activităţii de cercetare şi colecţionare a unor vestigii istorice din satul natal, fiind cel care a înfiinţat, la 1 iunie 1979, Muzeul Sătesc din Chilia, contribuind în mod direct la salvarea patrimoniului istoric şi etnografic din nordul judeţului Olt.
În perioada 1994-2003 şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Muzeului Judeţean Olt, îndeplinind funcţia de custode al filialei de la Chilia-Făgeţelu. A participat de-a lungul timpului la numeroase manifestări cultural-artistice judeţene, naţionale şi internaţionale - expoziţii personale, de grup, simpozioane, colocvii, târguri ale meşterilor populari - de fiecare dată reprezentând cu onoare judeţul Olt. Premiile obţinute, originalitatea şi valoarea creaţiei sale artistice au determinat alegerea sa ca membru de onoare al Academiei de Arte Tradiţionale „Astra”, din Sibiu.
Pasiunea pentru desluşirea tainelor meşteşugului lemnului l-a situat întotdeauna în atenţia mass-mediei, numeroase documentare de televiziune imortalizând pentru posteritate existenţa sa ca personalitate inconfundabilă a meleagurilor oltene.
A fost fondatorul Fundaţiei Culturale „Nicolae M. Nica”, prin intermediul căreia a fost preocupat de înfiinţarea unei biblioteci şcolare şi iniţierea unor cursuri de arte şi meserii pentru tineri (sculptură în lemn, ţesut-cusut), în comuna Făgeţelu, judeţul Olt. În anul 2006 a fost declarat „Cetăţean de Onoare” al judeţului Olt.
Memoriile lui ’Nea Nica, editate
În anul 2012, la împlinirea vârstei de 95 de ani, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale şi Cultural (CJCPCTC) Olt, în colaborare cu Muzeul Judeţean Olt, a tipărit memoriile meşterului popular într-un volum numit „Ciochia fermecată”, apărut la editura traditiioltene.ro.
„Povestea vieţii lui ’nea Nica, fapte de viaţă şi de moarte, împănată cu aventura învăţării diverselor meşteşuguri pe care el a reuşit, de-a lungul vieţii să le stăpânească pentru a-şi croi, după cum spune el, un rost în viaţă, se constituie într-o adevărată carte de învăţătură pentru oricine mai crede în patriotism, în onestitate, în dăruire, în altruism, în dragoste. ’Nea Nica s-a regăsit, de fiecare dată, după fiecare lovitură a vieţii, numai şi numai datorită muncii, meşteşugurilor învăţate pe care, în timp, s-a străduit să le ridice la rang de artă”, declara, la momentul lansării volumului, Valeru Ciurea, referent specialitate CJCPCTC Olt.
„Cu mine trebuie să fii în primul rând om”
Născut cu un an înaintea Marii Uniri, sculptorul oltean punea mare preţ pe omenie, fiind primul lucru pe care îl căuta la un semen. ’Nea Nica se declara dezamăgit, într-un interviu oferit cotidianului Gazeta Nouă, cu ani în urmă, de societatea contemporană din România: „Cu mine trebuie să fii în primul rând om, nu român, nu rus, să fii om. Noi suntem nimeni. Am pus steaguri la poartă să se simtă că suntem români”.
Artistul spunea că nimeni nu mai este patriot în ziua de astăzi şi că românii urmăresc doar să se îmbogăţească rapid, fără să muncească.
„Mie nu-mi trebuie să-mi facă mormânt. Pe mine să mă ardă. Pentru că adevăraţii români nu mai sunt acum. Acum sunt numai bestii, hoţi care au furat şi care toată viaţa s-au uitat să vadă ce e de furat, nu ce e de făcut. Tinerii pleacă în străinătate, se duc în Spania, dar se uită tot după furat. Să se ducă la muncă. De-aia suntem săraci, prăpădiţi. Nu ne bagă nimeni în seamă. Îmi pare rău că mai trăiesc. Mi-e ruşine să mai stau de vorbă cu dumneavoastră. Îmi vine să stau singur undeva şi să nu mai vorbesc cu nimeni”, spunea Nicolae Nica.
