Tocmai aţi fost recompensaţi cu un premiu valoros, la Congresul Naţional de Neurologie, pentru un studiu de câţiva ani. De când se face cercetare la Slatina, când toată lumea ştie că aici rămâi doar în caz de urgenţă?
Am început din 2008, când spitalul a primit de la minister autorizaţie de cercetare în domeniul medicamentului. Eram autorizaţi ca instituţie să facem cercetare pe medicament, secţia noastră mai ales - cei trei medici care au fost în colectiv sunt medici care au dreptul să facă cercetare, fiind doctori în ştiinţe medicale, respectiv doctorand, doctoriţa Stancu. Mai mult, noi am şi cerut, cum este procedura, aprobarea pacienţilor şi a aparţinătorulului pentru a administra medicamentul. Pentru că administrarea nu era indicată expres. Era doar amintit în protocoale, „se poate încerca şi cu factor 7, care a dat rezultate uneori bune”, aceasta este remarca studiului făcut în Canada. Spre deosebire de ei, de canadieni şi americani, care fac şi continuă să facă studiul predict, ce se va încheia în 2015, doza lor fiind de 80 de micrograme/ kilogram corp, noi am administrat numai 20 de micrograme. Pentru că în revistele de hematologie din străinătate se menţionează că la doze mari acest medicament ocoleşte o etapă fiziologică de acţiune şi determină tromboză intravasculară. N-am să dau explicaţii stricte, pentru că nu cred că interesează. Oricum, noi am ales doza minimă de activare a acestor substanţe care există şi în organismul nostru. Am ajutat, practic, organismul să oprească sângerarea. Au fost trei loturi de pacienţi, în fiecare lot au fost 40 de pacienţi, la aceeaşi dimensiune a hematomului intracerebral, cu aceiaşi factori de risc, condiţia fiind ca administrarea medicamentului să se facă în primele patru ore de la producere.
Cum au ajuns aceşti medici tineri la Slatina, cum au ajuns să facă studiu clinic?
Eu am început acest studiu, pentru că am acces la lucrările ştiinţifice, fiind membru al Societăţii Europene de Neurologie, iar cei doi medici tineri s-au raliat studiului odată ce au înţeles mecanismele acestui medicament. Să nu se creadă că a fost o iniţiativă lipsită de baze ştiinţifice, am fi fost anulaţi din start. A fost pe baze concrete din domeniul hematologic şi neurologic. Spre deosebire de americani şi canadieni, care introduc acest medicament în tratament după o metodă numită angio-CT, noi nu am făcut decât pe tomografie, pentru că deşi tomgraful de la Slatina are această aplicaţie, la noi cheia aplicaţiei nu a fost activată. Nu spun mai mult...
În afara acestei experienţe, vă simţiţi valorizaţi, dumneavoastră şi colegii medici din spital? Sunteţi consultaţi atunci când se gândesc strategii?
Particip la consiliul medical, ca şef de secţie, unde suntem consultaţi în diferite strategii medicale. A fost schimbată comisia de analiză a administrării medicamentului, din care acum fac şi eu parte... Cred că lucrurile s-au schimbat mult în Spitalul Slatina şi faptul că cinci zile numele spitalului Slatina a fost afişat pe un ecran pe lângă care au trecut aproximativ 2.500 de doctori din ţară trebuie să ne aducă o doză de mândrie.
Astfel de evenimente sunt de ajuns pentru ca mirajul străinătăţii să nu le mai dea târcoale tinerilor specialişti?
Noi vom prezenta acest studiu, aducând şi alte analize, şi la Congresul Mondial de la Viena. Este important ca medicii să rămână în România, deşi, vă spun, duminică-seara, târziu, primisem contractul de a pleca în Centrul de Excelenţă din Colentina. N-am spus categoric nu, am spus că mă mai gândesc până în toamnă, pentru că am băiatul care trebuie să dea Bacalaureatul, examen de admitere şi am şi sentimentul că nu mă pot despărţi uşor de oamenii din judeţul Olt şi din Slatina.
O lege a salarizării după performanţe ar motiva mai mult medicii pentru cercetare, pentru iniţiative de orice fel, până la urmă?
Măcar să li se dea banii de transport, pentru că sunt medici pe care i-am adus cu greu de la Craiova. Se vorbea, la un moment dat, de un proiect la nivel local, de sprijin pentru o locuinţă, dar nu s-a mai spus nimic. Slatina va deveni tot mai atractivă pentru medicii din Craiova, spitalul este ceva mai răsărit decât ce este prin jur, aşa că... Să ştiţi că cei tineri sunt interesaţi, dacă sunt lăsaţi să facă cercetare şi dacă sunt sprijiniţi, să fie şi cineva care să le dea idei din experienţă. Pentru că, până la urmă, medicina înseamnă experienţă, iar eu vă spun sincer că am încercat acest medicament din disperare. Începuseră tot mai mulţi oameni tineri să facă hemoragie intracerebrală, iar clinicile din Bucureşti nu-ţi preluau decât hemoragiile foarte mari, care se pretau la operaţie, determinate de anevrisme cerebrale. Primii care „s-au prins” de faptul că la Slatina se întâmplă ceva au fost cei de la Institutul de Boli Cerebrale, Secţia de Neurochirurgie. Ne-au întrebat ce le administrăm pacienţilor, care vin foarte stabili, şi de ce avem o rată a mortalităţii foarte mică în aceste hematoame intracerebrale. Ne-au şi rugat să le trimitem acest studiu, dar o să-l trimitem după ce îl publicăm, nu înainte. Urmează să facem o analiză pe tomograf, pe dimensiunile hemoragiei, pe măsurători exacte, în cele trei loturi de pacienţi, pentru a demonstra clar, fără echivoc, efectele acestui tratament.
Ce îi lipseşte spitalului din Slatina pentru a face mai mult?
Slatinei îi lipseşte Secţia de Neurochirugie, pentru că, sincer să vă spun, atunci când s-a primit aviz pentru spital judeţean, am dat-o puţin în dungă şi am spus că avem în plan înfiinţarea a cinci paturi de neurochirurgie. Am luat atunci acceptul doctorului Cameniţă, de la Craiova, să ne susţină, dar s-a stagnat după. Avem tomograf, RMN-ul este la 40-50 km, se pot înfiinţa 5-10 paturi de neurochirurgie, cu medici tineri, chiar aducând medici de la Craiova, la început.
Se tot vorbeşte de investiţia în RMN. Se justifică la acest moment?
RMN-ul este foarte scump şi niciodată ministerul nu cred că va aproba pentru Spitalul Slatina un RMN, cel puţin în perioada imediat următoare. Eu ştiu ce eforturi am făcut timp de trei ani de zile, la minister, la Comisia de finanţe a parlamentului... Am obţinut prin amendament la stabilirea bugetului cele 14 miliarde cât a costat tomograful. Dar RMN-ul se apropie de 50-70 de miliarde. Fără neurochirurgie nu cred că se justifică.
