România a fot luată în derâdere de către celelalte ţări din Uniunea Europeană din cauza cantităţii foarte mici de săpun şi pastă de dinţi achiziţionată anual. Ceea ce nu au luat în calcul confraţii noştri europeni este că la noi încă se mai produce săpunul de casă, care se regăseşte aproape în orice gospodărie din mediul rural, iar cei mai în vârstă preferă să se spele pe dinţi cu sare de bucătărie, cunoscută pentru proprietăţile sale de albire şi chiar folosită de unii producători renumiţi de pastă de dinţi.
„E mai bun decât săpunurile din comerţ”
Săpunul de casă este realizat din sodă caustică sau cenuşă din vatră, grăsimi animale, oase tocate mărunt, sare şi, mai nou, plante aromate. Chiar dacă la prima vedere aceste componente nu lasă o senzaţie întocmai agreabilă, rezultatul folosirii săpunului continuă să fie mulţumitor.
„Folosesc frecvent acest tip de săpun, mai ales pentru rufe, şi pot spune că sunt foarte mulţumită de cât de bine spală. Dacă ar fi să-l compar cu celelalte săpunuri din comerţ, cred că acesta este mult mai bun pentru acasă. Spre exemplu, fiul meu era alergic la hainele spălate cu săpun de la magazin şi de când folosesc acest tip de săpun pentru hainele lui alergia a dispărut. Pentru realizarea săpunului noi mai folosim pe lângă soda caustică şi grăsimea de porc şi plante aromate, cum ar fi menta, levănţica sau pelinul. Resturile lichide de la confecţionarea săpunului, cărora noi îi spunem leşie sau strat, le folosim pentru a şterge podelele sau pentru a spăla sticlele, sunt foarte puternice şi curăţă, de asemenea, foarte bine”, declară Elena Ştefan din Balş, care foloseşte foarte des săpunul fabricat în casă.
Superstiţii la confecţionarea săpunului
Confecţionarea săpunului este transformată, uneori, într-un adevărat ritual în casele de la ţară. Mai multe bătrâne se strâng în câteo curte şi fierb tuciul de săpun în care adaugă, pe rând fiecare ingredient şi în care mestecă tot timpul. Tuciurile pentru săpun nu mai sunt folosite şi pentru altceva, deoarece sunt considerate toxice. Fiertul săpunului durează poate şi mai bine de zece ore, timp în care acesta nu este lăsat nesupravegheat. Dacă se întâmplă ca în timpul procesului de fierbere să intre în curte o persoană cu ochi albaştri, aceasta este obligată să scuipe peste tuciul de pe foc, pentru a nu „deochea” produsul. De asemenea, celor care asistă la confecţionarea săpunului de casă le este interzis să se mire de culoarea sau de consistenţa acestuia, pentru că, potrivit tradiţiei, s-ar putea ajunge chiar la fierberea în zadar a săpunului, fără ca acesta să ajungă să se închege. Cei mai superstiţioşi ajung chiar să descânte în jurul tuciului pentru a fi siguri că lucrarea va fi încheiată cu succes.
„Se spune din bătrâni că dacă trece cineva cu ochi albaştri prin curte trebuie să scuipe peste tuci, altfel se alege praful de toată munca şi săpunul ori rămâne lichid, ori se arde. Ţinem la această tradiţie, pentru că nu vrem să riscăm să muncim degeaba atâtea ore. Dacă se miră cineva de săpun, atunci trebuie să ne aşteptăm la ce este mai rău. Când ne apucăm să facem săpun ne strângem mai multe femei şi facem pentru toate. Am făcut săpun să dau şi la nepoţi, ţinem mult din el. Dacă ar fi să cumpărăm acest produs am cheltui foarte mult pe el şi tot nu ar fi ca al nostru de bun. Se vede clar că săpunul făcut acasă pluteşte, cel din comerţ se duce la fund, pentru că are multe prostii în el”, declară Maria Preduţ, o bătrână superstiţioasă în ceea ce priveşte confecţionarea săpunului de casă.
Săpunul de casă sau „leşia”, nerecomandate pentru păr
Dacă proprietăţile de curăţare ale săpunului sunt recunoscute şi de către unii specialişti, aceştia nu recomandă ca produsul să fie folosit pentru spălarea părului. Cu atât mai mult folosirea leşiei rămase din confecţionarea săpunului, care este mult prea puternică pentru scalp. Specialiştii spun că folosirea săpunului de casă pentru spălatul pe cap duce la uscarea excesivă a pielii capului şi, implicit, la producerea mătreţei. Alţii nu recomandă folosirea săpunul de casă pentru copii, care sunt mult mai sensibili la aceste produse.
„Noi nu recomandăm spălatul cu săpun de casă fabricat pe bază de sodă caustică şi grăsime animală. Clienţilor noştri le sugerăm să apeleze mai bine la săpunuri naturale care, chiar dacă sunt mai scumpe, sunt garantate de către medicii specialişti. Leşia o eliminăm categoric, mai ales că sunt foarte mulţi care o dizolvă în apa în care îşi limpezesc părul, acest produs poate duce la afecţiuni ale epidermei”, declară Laura Tudorache, farmacist din Balş.
Astfel, săpunul de casă rămâne un produs controversat care se menţine în uzul zilnic al oltenilor de zeci sau poate chiar sute de ani.
