Afaceri necurate cu locuinţe sociale la Caracal, sub mandatul primarului Ciocăzanu

Cazul cumnatului fostului primar din Caracal, Eduard Ciocăzanu, care s-a văzut cu locuinţă socială în ciuda faptului că părinţii săi deţin un palat şi că familia sa are o situaţie materială deloc rea alimentată nu doar din salarii frumoase de la stat, ci şi din administrarea unei afaceri private, nu este unul izolat în modul cum se împărţeau locuinţele sociale pe timpul Administraţiei Ciocăzanu. Dacă în privinţa cumnatului său a fost pângărită nu neapărat legea, ci etica, în cazul pe care îl prezentăm aici a cam fost încălcată şi legea. Este vorba de acordarea unei alte locuinţe sociale unei persoane care s-a bucurat şi se bucură de un asemenea „dar” din partea autorităţilor fără să fi avut dreptul legal, totul în defavoarea celor care, urmând paşii prevăzuţi de legislaţie, aşteaptă, la nesfârşit, să le vină şi lor rândul pe lista de priorităţi.

În şedinţa Consiliului Local Caracal din 31 martie 2015, aleşii municipiului au votat un proiect de hotărâre, sub numărul 23/18.02.2015, referitor la încheierea contractelor de închiriere ale unor unităţi locative aparţinând domeniului privat al municipiului Caracal, către posesorii acestora. Era vorba de persoanele care ocupau aceste locuinţe de mai multă vreme şi ale căror contracte de închiriere expiraseră în luna mai 2014, în condiţiile în care actului normativ care stabilea cadrul legal în domeniu, OUG nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţii cu destinaţia de locuinţă, îi încetaseră efectele. În plus, SC IGO SA, cea care administrase locuinţele sociale până în acel an, în baza unui contract de concesiune, pe de o parte, a intrat în faliment, iar pe de alta contractul de concesiune cu primăria expirase şi el. În această situaţie, vechile contracte de închiriere au fost prelungite tacit în temeiul articolului 1810 din noul Cod Civil.

 

„În acest sens, având în vedere prevederile OUG nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţii cu destinaţia de locuinţă, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile art. 1828 din noul cod civil, precum şi prevederile OUG nr 43/2014, se impune prelungirea acestor contracte de închiriere”, se arăta în referatul de specialitate la proiectul de hotărâre nr. 23/18.02.2015.

 

Ei bine, proiectul a fost aprobat cu 18 voturi favorabile după ce aleşii votaseră şi o noutate în proiect, cu 15 voturi pentru şi trei voturi împotrivă. Precizăm că cei care au votat împotriva „noutăţii” s-au ferit, pur şi simplu, să devină părtaşi la o ilegalitate. Pentru că „noutatea” cu pricina se referea la introducerea pe lista chiriaşilor a unei persoane care venea de niciunde, adică numele ei nu se regăsea pe nicio listă de aşteptare a persoanelor care, de ani de zile, tot aşteaptă să prindă o locuinţă socială. Proiectul a devenit, ulterior, Hotărârea Consiliului Local nr. 18/31.03.2015.

Mecanismul ilegalităţii

Cel introdus fără drept pe lista chiriaşilor se numeşte Fieraru Sorinel Gigi şi, la momentul aprobării amintitului proiect de hotărâre, el ocupa deja locuinţa, în mod abuziv, pentru care avea să semneze contractul de închiriere un an mai târziu. Este vorba de un apartament cu două camere şi dependinţe în Blocul 15 din strada Aleea Plopilor, nr. 2, la parter, un locşor ce fusese eliberat prin 2013 de cel care îl avusese închiriat „pe bune”, un anume Cristian Filip. Deşi locuinţa ar fi trebuit ocupată ulterior de o persoană aflată pe lista de aşteptare a primăriei, printr-o hotărâre a consiliului local (singura autoritate care aprobă şi actualizează lista de priorităţi pentru acordarea locuinţelor sociale), primarul Eduard Ciocăzanu repartizează cu de la sine putere locuinţa, mai oficial, mai neoficial, numitului Fieraru Sorinel Gigi. „Întâmplător”, tatăl noului chiriaş, Marian Fieraru, lucra la SC IGO SA, şi tot „întâmplător” acesta a participat, ca reprezentant al societăţii, la „predarea silită a bunurilor imobile”, care se referea exact la apartamentul cu pricina şi care s-a materializat în procesul-verbal încheiat, în data de 2 aprilie 2014, de executorul judecătoresc Ion Neda, în baza unui dosar de executare silită cerută instanţei de judecată de IGO pentru neachitarea chiriei, vreme de mai multe luni, de către vechiul chiriaş.


Deşi Judecătoria Caracal încuviinţează procedura predării silite a imobilului printr-o încheiere din data de 31.01.2014, ocuparea abuzivă a apartamentului fusese deja pusă la cale dinainte cu ştiinţa primarului. Dovadă stă o adresă semnată de primarul de atunci, Eduard Ciocăzanu, sub numărul 344/09.01.2014, prin care celui care avea să ocupe abuziv locuinţa i se punea în vedere să se prezinte la SC IGO SA „în vederea întocmirii contractului de închiriere pentru locuinţa ce vi s-a repartizat în Caracal, Aleea Plopilor, nr. 2, bl. A15, parter, ap. 3”. În baza cărei raţiuni şi a cărei prevederi legale putea edilul-şef al municipiului să treacă peste consiliul local pentru a repartiza o locuinţă socială, doar el ştie. Apoi, în ce bază chiriaşul venit de pe nicio listă de aşteptare a fost introdus pe „Lista posesorilor locuinţelor din fondul locativ al municipiului Caracal”, beneficiind, în baza OUG 43/2014, care se referă la prelungirea contractelor de închiriere a locuinţelor sociale, ,,de prelungirea” contractului de chirie pe care nu l-a avut niciodată, tot Eduard Ciocăzanu ştie, pentru că el a iniţiat proiectul de hotărâre care cuprindea lista cu pricina şi pentru că tot el a şi semnat, ulterior, „în premieră”, contractul de închiriere nr. 40 din 25.05.2015, prin care s-a dat o aparenţă de legalitate unui întreg şir de ilegalităţi.

•••

Poate că subiectul prezentat aici este, luat separat, unul minor. Povestea are însă la bază încălcarea legii, lucru care îi conferă un caracter general, mai ales dacă respectivul caz reprezenta o practică în instituţia pe care Eduard Ciocăzanu a condus-o patru ani de zile, într-o perioadă în care Primăria Caracal avea nevoie de o recredibilizare substanţială după faptele de corupţie ale fostei administraţii dezvăluite, de asemenea, de Gazeta Nouă cu mult înainte ca ele să fie cercetate de organele de urmărire penală şi trimise, apoi, în instanţele de judecată. Apoi, cazul prezentat aici produce consecinţe juridice şi azi în favoarea unei persoane fără drept şi în detrimentul altor persoane care aveau dreptul legal de a se bucura de un bun de care autorităţile au dispus dincolo de limitele legii.