... îmi spune o doamnă, care aştepta lângă mine venirea lui Rareş Bogdan la Slatina, şi mă bate pe umăr. Eu schiţez un zâmbet care nu se vrea nici de aprobare, nici de contrazicere. Atunci când îmi dau seama că eu eram persoana cu care vrea să poarte un dialog, zic tot un neutru „asta e!”. Doamna mă priveşte dezamăgitor, iar eu încerc să plec cât mai departe, pentru a nu fi pedepsit în locul celor care au distrus cu succes PNL, de-a lungul anilor.
Dintr-un automobil de lux a descins, vineri, Rareş Bogdan, eurocandidatul PNL, omul de care se leagă toate speranţele liberalilor. A fost aşteptat în faţa sediului de un grup mic de oameni, pe măsura partidului. Nu o spun eu că erau puţini oameni, ci chiar ei, uitându-se unul spre altul.
După ceea ce se vrea a fi o baie de mulţime, greii liberali intră în sediu să se hidrateze. Liberalii de rând aşteaptă pe scări, iar soarele de aprilie, atât de aşteptat în ultima săptămână, începe să îi încingă peste hainele de iarnă. Doamna care mi se plânsese că „suntem puţini!” mă caută din priviri dintr-un colţ.
Când se pleacă în marş, jumătate din grup se rupe. Rămân câţiva oameni şi mă gândesc câtă dreptate avea doamna că nu e de râs. Opoziţia din România este la pământ, în ciuda erodării partidului de guvernare, iar liderii ei nu îşi dau seama cât de jos sunt. Încearcă tot feluld e cascadorii media cu candidaţi de genul lui Rareş Bogdan, dar liberalul de rând ştie că asistă la un sfârşit, oricare ar fi ăla.
Caută
