A văzut lumina zilei în a doua jumătate a secolului XIX în satul Vâlsăneşti din judeţul Romanaţi, actualmente satul Olari din cadrul comunei oltene Pârşcoveni, ca fiică a boierului de origine grecească Marcu Zissu. Aici şi-a petrecut copilăria, până în momentul în care a plecat la Paris pentru studii. În 1870 s-a căsătorit cu Elefterie Cornetti, născut în 1831, şi s-a mutat din acel moment în cel de-al treilea oraş ca mărime din România după Bucureşti şi Iaşi, „oraşul negustorilor”, aşa cum era numită Craiova la vremea respectivă. Cuplul a fost permanent implicat în viaţa urbei, unde organiza serate muzicale şi întâlniri în cadrul cărora erau dezbătute diverse teme culturale.
„Pe soţii Cornetti îi vedeau zilnic cei ce şedeau în strada Kogălniceanu, unde locuiau în casele în care se află astăzi Conservatorul ce le poartă numele, căci zilnic ieşeau la braţ de făceau mişcare pe jos, lucru nu tocmai obicinuit pe vremea aceea. El, bărbat chipeş, purta favoriţi mari, bine îngrijiţi; ea, mititică, urâţică, cocoşeţică, dar foarte deşteaptă. În casa lor, de o curăţenie exagerată, primeau toată Craiova. Grija ce o aveau să nu le strice cineva o mobilă cât de mică, da prilej mai tuturor să-i critice. Nu e mai puţin adevărat că la Cornettina era un salon, un adevărat focar de cultură şi civilizaţie. În fiecare an, soţii Cornetti îşi petreceau câteva luni la Paris, unde Cornettina fusese în pension şi unde avea prieteni. Oameni economi, au strâns avere mare, pe care au întrebuinţat-o într’o vieaţă sobră pentru ei, dar făcând bucurii intelectuale lor şi altora”, după cum aflăm din „Şcoala Cornetti. Anuar 1911-1935“, volum elaborat de Augustin Radu şi Cristinela Corina Roşianu.
Filantropi de renume
Stilul lor de viaţă şi lucrurile pe care ei le cultivau i-au uimit pe mulţi dintre cei care i-au cunoscut.
Unul dintre prietenii lor de la Paris, un pictor, îşi povestea impresiile călătoriei prin Oltenia şi, implicit, în casa familiei Cornetti, menţionând: „La Craiova este o viaţă intelectuală intensă. Nu ştiţi că orice carte nou-apărută aici o găseşti în câteva zile acolo, aproape în toate casele? Tot ce priveşte literatura, teatrul şi arta franceză le este familiar, ca şi nouă”.
Elena Cornetti s-a remarcat nu numai prin prezenţă şi prin inteligenţa sa, ci şi prin numeroase acte de caritate. A donat, în 1870, bani pentru construirea capelei şi terminarea azilului „Elena Doamna” şi a activat ca voluntară în spitalele cu răniţi din Războiul de Independenţă.
În numeroasele călătorii organizate prin oraşe europene, cuplul Cornetti l-a cunoscut pe Charles Camille Saint-Saens, compozitor, pianist, dirijor şi energic luptător pentru încurajarea formării şi consolidării şcolii muzicale franceze. În această amiciţie de durată a apărut ideea înfiinţării unei şcoli de muzică vocală şi instrumentală la Craiova. Nu au apucat să-şi împlinească acest vis în timpul vieţii, dar după moartea lor, în 1907, în cazul Elenei Cornetti şi 1910, în cazul lui Elefterie Cornetti, din averea donată primăriei Craiova s-a ridicat această şcoală de muzică, una dintre puţinele de la acea vreme din ţară.
Şcoala „Cornetti”, între ieri şi azi
În toamna lui 1911, Şcoala de Muzică „Elefterie şi Elena Cornetti” îşi deschidea, în cadru festiv, porţile.
„Primul Regulament şcolar a fost aprobat în 1912 şi conţinea prevederi, specifice instruirii vocaţionale, care se alăturau celor preluate din legea învăţământului secundar şi superior. Învăţământul a fost declarat ca fiind gratuit, singurele taxe percepându-se la eliberarea certificatelor de promoţiune sau a diplomelor de absolvire. Se mai prevedea o taxă pentru examenul de promovare de la finele anului şcolar, taxă care se depunea la Casa Şcoalelor pentru plata membrilor comisiunei de examinare. A existat o severitate deosebită în notarea elevilor din primii ani de studiu, ceea ce a obligat elevii promovaţi la o deosebită sârguinţă. Notele maxime, acordate cu largheţe în ultimii ani de studiu, au reprezentat o certitudine a performanţelor artistice dobândite în şcoală”, se mai specifică în anuar.
Pornind cu numai şase clase şi câţiva profesori, şcoala şi-a extins de-a lungul timpului sfera de activitate, incluzând artele plastice, teatrul, coregrafia, fotografia şi cinematografia. Printre cei care au vizitat această unitate de învăţământ, care funcţionează şi astăzi în reşedinţa judeţului Dolj, se numără şi marele compozitor român George Enescu.
Elena Cornetti nu a fost uitată în Olari
Cu toate că şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii în Craiova, unde s-a remarcat graţie acţiunilor sale, Elena Cornetti nu a fost uitată nici în localitatea natală. Astfel, o stradă din comuna Pârşcoveni, satul Olari, poartă numele acestei mari doamne.
