Tradiția noastră românească spune că, în Joia Mare, gospodinele pot „umple borșul” care cică nu se strică tot anul și se vopsesc ouăle roșii.
Obiceiul vopsirii ouălor a apărut încă din timpuri străvechi, fiind întâlnit la chinezi, cu 2.000 de ani înainte de nașterea lui Iisus Hristos. Pe atunci, ouăle erau oferite-n dar, fiind considerate simbol al echilibrului, creației, fecundității, simbol al vieții și al reînnoirii naturii.
Acest obicei al vopsirii ouălor s-a transmis apoi creștinilor și încă este practicat în țările din Europa și Asia. Dacă în unele țări din Europa, obiceiul s-a restrâns ori a dispărut, la noi a înflorit, atingând culmile artei prin tehnică, materiale, simbolistica motivelor și perfecțiunea realizării.
Folclorul a păstrat și a transmis până la noi, cei de astăzi, mai multe legende creștine care explică de ce de Sărbătoarea Paștelui trebuie să avem pe masă și ouă roșii alături de alte bucate tradiționale, cum sunt friptură de miel, cozonacul, pască.
Una dintre legende spune că, pe când Iisus era chinuit pe cruce, mama Să a plecat spre Pilat cu un coșuleț de ouă gândind că în acest fel să-l înduplece să-l ierte pe fiul sau. Pentru că, la un moment dat, a obosit, Maică Domnului s-a așezat la umbră unui copac să se odihnească și, când s-a ridicat, a văzut că ouăle din coș se inrosisera. Pe dată și-a dat seama că fiul ei, Iisus Hristos, deja murise.
O altă legendă spune că, în ziua răstignirii și a morții lui Iisus Hristos, toate ouăle din lume s-au înroșit.
Într-altă poveste se spune că însăși Maică Domnului ar fi pus un coș cu ouă sub crucea pe care fiul ei era răstignit. Erau ouăle pe care voia să le dea soldaților că să-i înduplece să aibă milă de fiul ei. Sângele Mântuitorului, simbol al vieții, care a curs peste ouăle din coș, le-a înroșit.
Când un soldat a năvălit în casă să-l anunțe pe Pilat că Iisus Hristos a înviat, acesta, neîncrezător, a luat un ou în mâna și a spus: „Când se va inrosi acest ou în mâna mea, atunci va învia Hristos”. Pe dată, însă, oul din mâna lui Pilat s-a înroșit, dovadă că Iisus a înviat.
În alte variante ale legendei, nu Pilat, ci alți oameni neîncrezători ar fi fost convinși că Iisus Hristos a înviat văzând cum ouăle se înroșesc singure.
Ouăle de pe masa de Paște, cu semnificație religioasă, cele care simbolizează jertfa Mântuitorului, sângele vărsat și bucuria Învierii, trebuie să fie, așadar, întotdeauna roșii.
Ouăle se ciocnesc, din prima zi de Paște până la Înălțare, și se rostește cu bucurie formulă tradițională „Hristos a înviat!” la care cealaltă persoană răspunde cu sufletul pătruns de dragoste și respect față de evenimentul sărbătorit „Adevărat a înviat!”.
În unele zone din țară încă se mai păstrează obiceiul că dimineață, în prima zi de Paște, întreagă familie să se spele pe față cu apă neinceputa în care se pun un ou roșu și un bănuț. Se crede că oul roșu are puteri miraculoase, de îndepărtare a răului, a bolilor și facaturilor, fiind purtător de bine, sănătate, putere și noroc.
Sursa: ziare.com
