Coiful Chalcidic de la Balș, un artefact rar și valoros din bronz datând de acum 2.500 de ani, a fost expus pentru prima dată la Slatina, fiind considerat simbol al prestigiului unui lider militar local din Antichitate și cel mai bine conservat exemplar de acest tip descoperit în România.
Coiful Chalcidic de la Balș, artefact din bronz cu o vechime de circa 2.500 de ani, a fost expus prima dată la Slatina vineri, în seria de acțiuni ce marchează împlinirea a 73 de ani de la înființarea Muzeului Județean Olt, instituție în patrimoniul căreia se află piesa de tezaur.
Istoricul Cătălin Borangic, care alături de istoricul Laurențiu Guțică Florescu de la Muzeul Județean Olt a scris în reviste de specialitate despre coiful de la Balș, a declarat vineri, la Slatina, că artefactul este unul ‘de import’, iar deținătorul lui trebuie să fi fost o persoană care se bucura de prestigiu în comunitate, relatează Agerpres.
‘O să zic că piesa în sine este una de import. (…) Gândiți-vă la lumea voastră de aici, lumea oltenească, care are trei coifuri de astea pe epocă în toată regiunea. Cât de importanți erau cei trei indivizi posesori, că și-au permis pe diferite căi să obțină un produs din import, când lumea greco-macedoniană, mediteraneană, reprezenta America momentului? Pentru individul respectiv, bănuiesc că a fost un militar, a însemnat nu doar un grad de protecție sporită, credeți-mă că o bătălie în care intri fără echipament de protecție, este pe jumătate pierdută înainte să ajungi acolo. (…) S-a întors acasă cu un obiect care îi oferea nu doar putere asupra celorlalți din (…) comunitățile care cunoșteau ce prestigiu avea. El are un coif din Grecia, individul ăsta a văzut părți din lumea lor pe care ceilalți din comunitate, mare parte din ei, nu le văzuseră. Cum se uitau la el, cum îl respectau și cât de respectat era cuvântul lui în satele lor’, a spus Cătălin Borangic.
Istoricul a precizat că au fost descoperite puține piese de acest tip, fapt ce arată că nu își permiteau multe persoane să obțină un asemenea coif, ce nu este realizat în plan local, metalul din acest obiect provenind dintr-o zonă a Bulgariei apropiată de granița cu Serbia.
‘Avea o influență deosebită în rândul concetățenilor. Dincolo de această influență primară, trebuie să spun, coiful a fost aurit după analizele făcute, asta înseamnă că încă o dată i-au sporit valoarea. Este foarte posibil ca individul în sine să nu fi purtat neapărat coiful numai la bătălie, există și acum o grămadă de ceremonii în viața unui om, de ritualuri, rituri (…) Piesa în discuție este una chiar găsită din întâmplare, un om își săpa un șanț. Din păcate, încă nu s-a mai reușit să se facă o cercetare arheologică al locului ca să ne dăm seama dacă a fost pierdut, a fost depus pentru că astfel de piese în alte părți au fost aruncate în râu, ca sacrificiu. (…) Depunerea coifului într-o groapă, în pământ, aruncarea lui, pierderea lui în luptă, poate, sunt încă ipoteze pe care nu le putem creiona suficient de argumentat. Dar ce pot să vă spun este că undeva în această zonă a existat la un moment dat un individ cu suficient de putere. Dacă a avut coiful ăsta, vă asigur că a avut mai multe alte lucruri, de exemplu, un cal’, a adăugat Cătălin Borangic.
Coiful de Balș este printre cele care au precedat coifurile princiare realizate mai târziu din aur și argint, a susținut Borangic.
‘Individul posesor al acestui coif a fost unul dintre acei oameni puternici ai momentului și ai locului prin faptele lui, prin averea lui, prin suita lui (…) Revenind la coif, este pentru muzeul nostru un motiv în plus să înțelegem că această zonă, pentru muzeu și pentru oraș, pentru comunitățile din jur, locul ăsta nu a fost niciodată gol, că nu avea de ce. Și aici s-au întâmplat, istoria este o sumă de povești până la urmă, s-au întâmplat povești din care noi avem, din când în când, câte așa, câte un flash, câte o privire scurtă. Este excepțional că există acest coif. (…) Coiful Chalcidic în discuție este unul dintre prototipurile sau modelele pe care s-au făcut apoi coifurile de aur și de argint, așa-zis princiare’, a conchis Cătălin Borangic.
Istoricul Cătălin Stănculescu a explicat, într-o expunere despre coifurile chalcidice, că artefactul descoperit la Balș este ‘cel mai reușit’ dintre cele cinci asemenea artefacte descoperite pe teritoriul României.
‘Atunci când a fost descoperit, era lovit și avea urme destul de urâte. Și el a fost conservat. E, poate, unul dintre cele mai reușite. Am văzut astfel de exemplare atât la nord de Dunăre, cât și la sud, în muzee din România, dar și în muzee din Serbia și Bulgaria. Și chiar vă pot asigura că e cel mai frumos exemplar și cel mai bine conservat. Pe lângă asta, aveți ocazia să mergeți jos, să vă uitați, să închideți ochii câteva secunde să vă imaginați cine l-a purtat. Să vă imaginați tumultul luptelor și prin ce a trecut acel coif. Dincolo de funcția lui războinică, normală, evidentă, are și o importantă funcție simbolică. A fost extrem de important pentru acea comunitate, pentru purtător și pentru acea întreagă epocă. (…) În toată peninsula mediteraneană, avem aproape 60 de coifuri. Pare destul de mult, însă cele mai multe sunt la greci, mai avem la vecinii noștri bulgari aproape 18, iar la noi avem doar cinci, cu acest exponat de la Balș care este, de departe, cel mai reușit. Celelalte au fost descoperite la Budești, în județul Argeș, la Cuptoare, la Mercina și la Zimnicea’, a apreciat Stănculescu.
Coiful Chalcidic de la Balș a fost descoperit de un localnic în primăvara anului 2005, întâmplător, în timp ce săpa un șanț.
