Grupul de firme VIMETCO N.V. reprezintă o companie globală de aluminiu primar şi procesat, integrată pe verticală, listată la Bursa de la Londra. Vimetco este cel mai mare producător de aluminiu din Europa Centrală şi de Est şi al şaptelea pe plan mondial. Compania, cu sediul în Olanda, are afaceri în câteva ţări, precum România, China, Sierra Leone. Politica companiei este de a integra pe verticală operaţiunile grupului, prin managementul întregului flux de producţie, de la bauxită, până la produsele cu valoare adaugată mare, cum sunt cele destinate industriei aeronautice.
VIMETCO N.V. are în proprietate o mină de bauxită în Sierra Leone, a cărei administrare a fost încredinţată, începând cu anul 2009, managementului din România. Minereul de bauxită este procesat şi transformat în alumină calcinată la Alum Tulcea, unitate la care Alro este acţionar majoritar. În perioada februarie 2007 - octombrie 2009, Alum a fost oprită pentru retehnologizare, fiind investiţi peste 10 milioane de dolari în obiective care au avut şi un considerabil impact asupra protecţiei mediului. Politica de investiţii continuă şi în anul curent, fiind alocaţi în acest sens circa 6 milioane dolari.
Unul dintre dezideratele majore ale grupului de firme VIMETCO N.V. este de creştere a producţiei de produse cu valoare adaugată mare. Astfel, la divizia „Aluminiu Prelucrat” din cadrul ALRO S.A. Slatina, începând cu anul 2006 se implementează programul de modernizare „Alro Golden Status”, care are ca obiectiv principal calificarea ca furnizor pentru industria aeronautică.
Slatina de dinainte de ALRO
….. Întreprinderea de Transport Local avea un singur autobuz în dotare, care circula pe traseul Centrul vechi - Gară şi retur;
….. Era un singur taxi, un autoturism de tip „Moskvici”;
….. În parcarea din faţa Uzinei de Aluminiu, încă în faza de şantier, erau numai două autoturisme: unul al directorului general şi unul al specialistului francez cu asistenţa tehnică;
….. În perioada anilor ’65-’70, drumul salariaţilor aluminişti de acasă la uzină şi înapoi era pe diferite poteci, printre livezi, vii şi lanuri de porumb;
….. Până la construirea Uzinei de Aluminiu, Slatina era ceva mai mare ca o comună, fiind cunoscută prin „oraşul de jos”, „strada Gării”, cartierele Cireaşov şi Clocociov;
….. Industrie în Slatina „era, dar lipsea cu desăvârşire”, adică se limita la o întreprindere de industrie locală, o fabrică de pâine, câteva ateliere ale cooperaţiei şi cam atât;
….. Ocupaţia de bază a „oraşenilor” slătineni era preponderant cea agricolă;
….. Slătinenii se răcoreau cu o bere, în perioada anilor ’70 la “Invalidu”, “Măcău”, “Clubul văcarilor”, „21”, „Local familial”;
….. O bragă, o cafea bună şi o îngheţată aromată slătinenii le puteau servi la Haşim, celebra cofetărie a fraţilor albanezi, a cărei faimă era recunoscută în toată ţara;
….. Cel mai luxos restaurant era “Union”, de aici trăgându-se şi menţinându-se pâna azi denumirea zonei de lângă statuia lui Cuza;
….. Populaţia oraşului era în jur de 15.000 de locuitori, faţă de 80.000 cât este astăzi;
….. Oraşul se remarca prin numărul mare de biserici şi cârciumi;
...... Cele mai impresionante construcţii erau podul rutier peste râul Olt, Banca Naţională, Primăria, Consiliul judeţean (azi sediul Muzeului judeţean);
...... Piaţa agroalimentară a oraşului, dominată de o imensă hală de carne, era situată pe locul unde se găseşte astăzi market-ul Kaufland;
....... Multe dintre bulevardele şi străzile de astăzi nu existau;
..... Ploua de trei ori pe saptamână şi era un orăşel de pensionari (de la Ion Minulescu citire);
..... Râul Olt era nesistematizat şi nu de puţine ori cartierele din „oraşul de jos” erau inundate;
..... Pe podul rutier de peste Olt, din cauza ecartamentului îngust, circulaţia autovehiculelor era numai pe un fir, cu semafor.
Am fost primul Şef al secţiei Turnătorie
Am venit în Slatina în septembrie 1963, după ce lucrasem la Uzina Metrom Braşov. Majoritatea oamenilor - muncitori, maiştri, tehnicieni, ingineri - erau veniţi, ca şi mine, de la alte întreprinderi din ţară, din Reşiţa, Hunedoara, Călan, Braşov ş.a. Deşi proveneau din medii industriale nu prea aveau cunoştinţă de ceea ce înseamnă aluminiu. Practic, învăţam cu toţii din mers, cum se spune, ajutaţi de specialiştii francezi. Momentul adevărului a fost în ziua de 30 iunie 1965, când în secţie a intrat prima oală cu metal electrolitic de la electroliză şi noi am turnat prima şarjă de aluminiu.
Gheorghe Paraschiv - pensionar
44 de ani de activitate în uzina
M-am angajat la uzină în anul 1964, după terminarea şcolii profesionale, chiar în ziua în care împlineam 17 ani. Cei de la “cadre”, cum se spunea pe atunci, m-au repartizat ca lăcătuş la secţia Turnătorie, cu recomandarea să beneficiez de protecţie, fiind minor. Am absolvit liceul, apoi o facultate şi după aproape 10 ani de lăcătuşerie am fost trecut o perioadă în funcţii de execuţie “tesa”. Ulterior, am fost promovat în funcţii de conducere, la nivel de birou, serviciu şi direcţie. Am ieşit la pensie după 44 de ani de activitate în uzină.
Constantin Pîrvan - pensionar
Am trăit emoţiile acelui moment
Era la început de iunie 1965, terminasem liceul şi trebuia să-mi croiesc un drum în viaţă. Paşii m-au îndreptat, ca pe mulţi alţi tineri olteni, spre uzină, despre care se vorbea că va fi pornită în cel mai scurt timp. Era o şansă pentru noi, pentru că până atunci nu se putea vorbi de industrie în această zonă. M-am angajat chiar în toiul ultimelor pregătiri pentru pornirea fabricii şi am trăit emoţiile acelui moment, ca proaspăt debutant în meseria de lăcătuş. După patru ani am fost trimis la şcoala de maiştri şi apoi am urmat Facultatea de Metalurgie, în cariera mea profesională fiind o perioadă maistru şi apoi şef de instalaţie. Am lucrat la Alro peste 35 de ani.
Ştefan Barbu - pensionar
