Neda Marinescu, fizicianul oltean care a lucrat cu Marie Curie

Oltean prin naştere şi fizician prin pregătire, Neda Marinescu sau Marinesco, aşa cum a fost cunoscut în afara ţării, a fost una dintre cele mai apreciate personalităţi ştiinţifice în Europa interbelică. A studiat la Caracal, Bucureşti şi Paris şi a colaborat cu unii dintre cei mai apreciaţi oameni de ştiinţă ai primei jumătăţi a secolului XX.

Intrat pe nedrept într-un con de umbră, cu toate că a lăsat în urmă numeroase studii care au dus la evoluţii semnificative în domeniul fizicii, Neda Marinescu rămâne până în prezent unul dintre cei mai mari savanţi ai României. Cu prezentarea vieţii şi a activităţii sale nu s-a ocupat însă îndeajuns de mult niciunul dintre cei care l-au cunoscut sau l-au apreciat, astfel încât personalitatea lui Neda Marinescu rămâne în mare parte o enigmă, în ciuda faptului că de la dispariţia sa s-a împlinit doar puţin peste o jumătate de veac. Se ştie că s-a născut în 21 octombrie 1900, în comuna olteană Grădinile şi a studiat la Colegiul Naţional „Ioniţă Asan” din Caracal. După încheierea studiilor liceale se pare că acesta s-ar fi orientat spre Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, devenind ulterior asistentul profesorului Gheorghe Gh. Longinescu. Şi-a continuat studiile în străinătate, în Franţa, unde s-a înscris la doctorat la profesorul Jean Perrin de la Sorbona. După susţinerea tezei de doctorat în 1927 a fost admis ca profesor agregat la Facultatea de Ştiinţe, apoi la Institutul de Ştiinţe al Universităţii din Paris, cu gradul de doctor în ştiinţe fizice. Tot în această perioadă devine şi cetăţean francez cu acte în regulă.

Cercetări şi colaborări

În perioada interbelică a publicat numeroase lucrări în limba franceză, câştigând aprecierea contemporanilor, dar şi a celor care i-au studiat mai târziu cercetările. Printre subiectele abordate de Marinescu se numără: proprietăţile moleculelor, influenţa factorilor electrici asupra vegetaţiei şi proprietăţile ultrasunetelor. Ca o recunoaştere a valorii sale, Neda Marinescu a fost ales de celebra Marie Curie, dublu medaliată cu premiul Nobel, în 1903 pentru fizică, şi pentru chimie în 1911, să-i fie colaborator timp de câţiva ani. De asemenea, în 1935 a fost ales membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din România, la Secţia II: Fizică. În anul 1951 a primit propunerea de a merge în Argentina pentru a înfiinţa un institut de cercetări nucleare pe lângă Universitatea din Cordoba. Olteanul a acceptat invitaţia şi a plecat în Argentina, unde şi-a continuat munca. Aici a rămas până la sfârşitul vieţii, trecând în nefiinţă la vârsta de 58 de ani, în data de 5 iunie 1959.

Şcoala din Grădinile îi poartă numele


În localitatea natală, fizicianul nu a fost uitat, cu toate că la nivel naţional prea puţină lume a auzit despre el sau despre studiile sale. Astfel, şcoala cu clasele I-VIII din comuna Grădinile, amplasată în centrul comunei, poartă din anul 2002, anul în care s-a împlinit un secol de la înfiinţare, numele lui Neda Marinescu.


„Şcoala din Grădinile datează din anul 1902, când au fost construite primele două săli de clasă. Clădirea a fost suplimentată în anul 1924 cu încă o sală de clasă în partea de nord-vest, ca apoi în 1933 să fie completată în partea de sud-vest cu încă o sală de clasă înzestrată cu o scenă, scenă ce va deveni, treptat, un veritabil auxiliar cultural. În anul 1966 şcoala a fost electrificată, iar în 1971 a fost parţial canalizată. Peste trei ani, în 1974, s-a mai construit în incinta şcolii un corp de clădire cu două săli de clasă şi bibliotecă. Demn de subliniat este şi faptul că şcoala din Grădinile a fost prima şcoală din zonă, unde elevii se bucurau de privilegiul, pe atunci, de a studia şapte clase. Astfel în Grădinile învăţau şi elevi din comunele învecinate: Studina, Studiniţa şi Cruşovu”, se arată în istoricul Şcolii „Neda Marinescu” din Grădinile.

 

În prezent, şcoala are 16 cadre didactice, toate calificate, titulare, cu gradul I şi II, iar şcoala este frecventată de un număr de 150 elevi. În cele două corpuri ale şcolii sunt amenajate şase săli de clasă şi anume: un cabinet chimie-fizică, un cabinet biologie, un cabinet informatică, un cabinet matematică, cabinet istorie-geografie şi cabinet de română-engleză. Şcoala mai este compusă dintr-o bibliotecă, cabinetul directorului, cancelarie şi o bază sportivă.
     
Cetăţean de onoare

Mai mult, pentru contribuţia sa în domeniul fizicii, Neda Marinescu a fost declarat şi cetăţean de onoare al oraşului Caracal, localitate unde a studiat, prin Hotărârea Consiliului Local numărul 95 din 12 decembrie 2000. În anul 2005, în organizarea catedrei de fizică a Colegiului Naţional „Ioniţă Asan” din Caracal, s-au desfăşurat în amfiteatrul „Titu Maiorescu” lucrările simpozionului interjudeţean dedicat fizicianului Neda Marinescu, de la a cărui naştere se împlineau la acea dată 105 ani.