Mărturiile pacienților cu miastenie devin carte și aduc în prim plan o boală ignorată

Volumul „Vocile unei boli invizibile. Miastenia Gravis” adună peste douăzeci de mărturii ale pacienților care vor să ofere vizibilitate unei boli rare și greu de înțeles.

Lansarea volumului „Vocile unei boli invizibile. Miastenia Gravis”, eveniment care a vut loc sâmbătă, 15 noiembrie, înseamnă foarte mult pentru autorii acestei cărți. De ce? Pentru că autorii sunt pacienți cu miastenie. Vorbim despre persoane care trăiesc cu o boală puțin înțeleasă, dar suficient de puternică pentru a le schimba ritmul vieții. Fiecare a adus, pentru că mulți sunt în remisie, sau încă duce cu el o dorință de a nu rămâne invizibil. Și, iată, așa a luat naștere acest volum.

Pacienții cu miastenie sunt ca fulgii de nea. Fragili, diferiți, imposibil de comparați între ei. Una dintre cele peste 20 de povești poartă chiar acest titlu...„Fulgii de nea”.

Președinta Asociației Miastenia Gravis România, Adriana Harja, a prezentat cartea cu o grijă vizibilă, ca pe un obiect născut din ani de tăcere și încercări. În paginile ei se regăsesc peste 20 de povești scrise cândva, în momente de teamă, revoltă sau împăcare.

Nu sunt texte literare, ci fragmente de viață în care oamenii au încercat să pună ordine într-un haos personal.

Vocile unei boli invizibile. Miastenia Gravis este o colecție de 20+ povești de viață, scrise la un moment dat, de persoane care au primit diagnosticul de miastenie. Oamenii și-au deschis sufletul și au avut curajul să pună în cuvinte simple emoții, griji, incertitudini, speranțe și câte și mai câte trăiri”, a menționat, vizibil emoționată, Adriana Harja.

Mărturiile nu seamă între ele, deși te-ai gândi că acești oameni au în comun această afecțiune. Diagnosticul de miastenie vine, de cele mai multe ori, cu ușurarea unui nume pus suferinței, dar și cu un viitor dificil. În textele scrise se descrie rutina zilnică, atentă, în care un drum scurt poate deveni o provocare. Acești oameni nu își dramatizează viața, ci o explică. Spun că au învățat să își ceară ajutorul, să își încetinească pasul, să accepte că unele zile nu seamănă cu altele.

Conferința de la București, care a avut loc pe data de 15 noiembrie, a adunat pacienți, familii, medici, reprezentanți ai companiilor farma și pe cei ai Asociației Miastenia Gravis România, organizatorii acestui eveniment.

Partea științifică a oferit clarificări despre simptome, diagnostic și tratament, dar și nevoia unui acces mai coerent la terapii. A fost prezentat progresul ultimilor ani, împreună cu limitele care încă îngreunează viața pacienților.

Cartea lansată nu rezolvă aceste dificultăți, însă oferă ceva esențial. Oferă vizibilitate. Oamenii care au scris în ea nu cer compasiune, ci înțelegere. Prin vocea lor, o boală rară, adesea ignorată, își găsește un loc în discursul public. Iar asta, pentru mulți dintre ei, înseamnă deja un pas înainte.

Cartea se distribuie doar prin intermediul Asociație Miastenia Gravis România, trimițând mesaj la asociatia.miastenia@gmail.com.