Mult mai cunoscut în judeţul Dolj, unde un liceu şi o stradă îi poartă numele, Gheorghe Chiţu s-a născut în familia unui mic negustor de cojoace cunoscător al limbii greceşti, într-o perioadă în care locuitorii Craiovei fugeau din pricina actelor prădalnice turco-bulgare şi se stabileau în judeţele apropiate. Familia viitorului ministru a ales să se mute în comuna Oboga din judeţul Romanaţi, (în prezent parte a judeţului Olt-n.red.), unde Gheorghe Chiţu avea să vadă lumina zilei în data de 26 august 1828. După ce şi-a petrecut primii ani din viaţă în comuna natală, copilul avea apoi să meargă la şcoală la Craiova.
„Gheorghe Chiţu a urmat şcoala primară şi cea secundară la Craiova, sub îndrumarea profesorului Ion Maiorescu. Fiind un elev sârguincios, adolescentul Chiţu a fost luat sub protecţie de caimacamul I. Bibescu, care i-a asigurat condiţiile pentru a studia la prestigiosul liceu «Sfântul Sava» din Bucureşti. Fiind un elev sârguincios, adolescentul Chiţu a fost luat sub protecţie de caimacamul I. Bibescu, care i-a asigurat condiţiile pentru a studia la prestigiosul Colegiu «Sfântul Sava» din Bucureşti”, explică profesorii Gheorghe şi Dorina Nichifor în cartea „Gheorghe Chiţu şi liberalismul modern”, apărută în 1998.
De la comisar cu propaganda la primăria Craiovei
În timpul mişcării revoluţionare paşoptiste, pe când avea doar douăzeci de ani, Comitetul Central Revoluţionar din Bucureşti i-a încredinţat misiunea de comisar cu propaganda în Oltenia. A cutreierat satele Olteniei purtând cu el următorul mesaj: „Un popor pentru a-şi apăra virtutea trebuie să viseze sau să moară liber”. După stingerea conflictelor, unii din capii revoluţiei au fost izgoniţi în afara graniţelor ţării, printre aceştia numărându-se şi Gheorghe Chiţu, care pleacă la Viena, unde urmează studii juridice şi îşi ia licenţa în Drept în anul 1857.
Întors în ţară, Chiţu a editat ziarul „Vocea Oltului”, după care a intrat în magistratură, ajunge preşedinte al Tribunalului, apoi procuror la Curtea de Apel din Craiova, dar ulterior demisionează din magistratură şi începe să practice cu succes avocatura. Tot în această perioadă intră în politică ca membru al grupării liberale, devenind în scurt timp unul dintre liderii liberali din Oltenia, iar în perioada 1864-1866 ocupă funcţia de primar al Craiovei.
Ascensiune rapidă în viaţa politică
Graţie unui eveniment care a avut loc în aprilie 1866, când prin prisma funcţiei de primar al Craiovei a asigurat o bună primire principelui Carol, care trecea prin localitate şi se îndrepta spre Bucureşti pentru a ocupa tronul României, cariera politică a lui Chiţu s-a dezvoltat fulminant. A ocupat, rând pe rând, funcţiile de deputat, senator, ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, în perioada aprilie 1876-octombrie 1878 şi între iunie 1884-februarie 1885; ministru al Finanţelor, în intervalul decembrie 1881-ianuarie 1882; ministru al Justiţiei, ianuarie 1882-1 august 1882 şi septembrie 1883-15 noiembrie 1883 şi ministru de Interne, august 1882-iunie 1884.
Susţinător al învăţământului şi ctitor de şcoli
Pe lângă activitatea politică, Gheorghe Chiţu s-a remarcat şi ca unul dintre cei mai mari susţinători ai sistemului de învăţământ.
„Legea învăţământului obligatoriu şi gratuit pentru toate clasele sociale s-a făcut în 1864 de către Alexandru Ioan Cuza. Aplicarea legii însă a întâmpinat dificultăţi mari din mai multe cauze. Motivul principal a fost însă faptul că partidele conservatoare nu acceptau un învăţământ pentru mulţimea ţinută a executa munci grele pe moşiile boiereşti şi din această pricină sătenii inconştienţi se sustrăgeau de la şcoală pentru a-şi vedea de munci, încurajaţi fiind de cei care aveau interesul să-i ţină pe întuneric. Aşa fiind, legea a trebuit să fie revizuită de mai multe ori. Un rol important în schimbarea acestor mentalităţi l-a avut Chiţu, care venea de asemenea şi cu proiectul gradaţiilor, menit să-i încurajeze pe învăţători să-şi facă datoria”, mai menţionează autorii Gheorghe şi Dorina Nichifor.
În plus, Gheorghe Chiţu a înţeles cât de necesară este ridicarea a cât mai multe unităţi de învăţământ şi, mai ales, a unor şcoli de comerţ şi a luptat cu înverşunare pentru a reuşi să dea în folosinţă o astfel de şcoală în regiunea Olteniei, instituţie ce-i poartă astăzi numele.
„În şedinţa parlamentară din 28 iunie 1871, acesta a depus un amendament privind alocarea în bugetul pe 1872 a unei sume de «10.000 lei pentru înfiinţarea unei şcoli de comerţ la Craiova». Peste şase ani, s-au deschis cursurile Şcolii Publice Comerciale din Craiova, unde a şi predat dreptul comercial timp de trei ani, în perioada octombrie 1878 şi noiembrie 1891. A fost apoi profesor de ştiinţe juridice la Universitatea Bucureşti şi preşedinte al Societăţii pentru învăţătura poporului român, între iunie 1887 şi iunie 1888. Pentru merite deosebite în dezvoltarea învăţământului şi culturii româneşti, a fost ales membru titular al Academiei Române pe 27 iunie 1879“, aflăm din cartea „Gheorghe Chiţu şi liberalismul modern”, apărută în 1998.
Îmbolnăvindu-se de o maladie grea, Gheorghe Chiţu s-a retras din viaţa publică în 1889 şi a murit după o grea suferinţă pe 24 octombrie 1897, la vârsta de 69 de ani, în satul oltean Mirila, comuna Bobiceşti.
